Alerga nebuna de dor printre copacii plini de spume. Ratacind , lovindu-se necontenit de crengile rupte care-i smulgeau carnea urla de neapasare si cauta scurmand in pamant. Cauta o bucata din ea !
Incepu iar s-alerge nebuna , cazu.. sfasiata si incepu sa urle.. bratele-i curgeau zdrobite de cuvinte amare, ochii parca ii cadeau , buzele se facura vinetii , iar strigatele amare se lipisera ca un magnet... Acum era privata de cuvinte , de simturi...
Acesta a fost visul ei in care se curma atata visare!
O creanga ii cuprinse piciorul. Sange murdar curgea pulsat de indignarea ce-o cuprinsese ; curgea catre marginea padurii.
Teama , Disperarea , Dorul o facuse sa ameteasca , apoi sa lesine.
In urmatoarele secunde nu-si mai simti corpul si uita de durerea ranilor.Vedea cum carnea ii curgea necontenit. Se simtea nefolositoare , neinteleasa , neiubita si sufletul ei voia sa cada in gol..
Incepu apoi a se zvarcoli violent , tanguindu-se parca si leganandu-se dupa care , apoi oprindu-se de parca pica in visare.. isi relua nebuna jocul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu