am zile și zile. zile mai puțin bune și zile mai puțin proaste. astăzi este una dintre acelea când aș vrea orice, doar să nu mai simt că stau pe loc. întotdeauna mi-am ocupat mintea cu câte un lucru, fiindca mi-a fost enorm de frică să mă las înghițită de vidul din sufletul meu. acum am realizat că trebuie să fac o pauză, să respir și să încerc să repar ce a fost ignorat de atât de mult timp.
trebuie să îmi despic încet cutia toracică, să aduc stetoscopul și să ascult. teama mea cea mai mare este că voi auzi atât de multe lucruri care îmi displac și nu voi ști de unde și cum să încep.
am văzut recent un tiktok care spunea că persoana de astăzi este omul lângă care tu din copilărie te-ai fi simțit în siguranță. și am plâns. m-am dus în baia de la birou și am plâns.
