„Nu veți fi niciodată fericiți, dacă așteptați mereu pe cineva să se gândească la voi, să vă înțeleagă, să vă ajute, să vă iubească, fiindcă toate lumea are grijile și problemele ei. Cineva va fi poate aproape de voi un moment, dar în clipa următoare va fi ocupat în altă parte și va trebui să vă descurcați singuri. De aceea vă sfătuiesc: nu vă bazați atât de mult pe alții, deoarece atenția, prietenia, iubirea lor sunt prea nesigure. Într-un moment vă simțiți înțeleși, susținuți, dar ce se va întâmpla în momentul următor?
Nu trebuie să așteptați nimic de la alții, și mai ales iubirea lor. Ea poate veni, desigur, poate veni chiar fără încetare; dacă vine, să fie binevenită, și veți mulțumi Cerului, dar nu trebuie să o așteptați. Vreți să fiți fericiți? Nu cereți să fiți iubiți, ci iubiți voi, zi și noapte, și veți fi mereu fericiți. Poate că într-o bună zi veți întâlni o iubire formidabilă… Da, de ce nu? Aceasta poate veni, dar să nu o așteptați.”
(Omraam Mikhaël Aivanhov)
dupa cate scrie aici ar fi trebuit sa fiu fericita de mult pentru ca iubesc tot ce ma inconjoara si ma bucur de fiecare adiere de vant in parte. atunci de ce nu sunt? mai era un citat care spunea ca fericirea adevarata tine intotdeauna numai o clipa.. deci cum poti fi fericit iubind? sau poate ca oamenii iubesc din in ce in ce mai putin. asta ar putea fi motivul pentru care sunt fericiti si tot asta ar putea fi cauza datorita careia persoanele care te iubesc se indeparteaza atat de usor de tine.. ca sa fie fericiti tre' sa iubeasca in fiecare secunda.. doar asa se pot ridica cu trei metri deasupra cerului.
am iubit cu patima vantul care-mi deranja parul. am iubit cainele care s-a jucat cu mine la potcoava in ziua in care nimeni nu a avut timp de persoana mea. am iubit leaganul rece pe care m-am asezat in vara asta impreuna cu cel mai bun prieten al meu si in care am plans. am iubit blocul acela inalt cu balcoanele libere unde am stat cu doi amici si ne-am jucat prinsa cu toate ca aveam aproape 18 ani. am iubit soarele care mi-a ars umerii la lepsa. dar cel mai mult cred ca te-am iubit pe tine,dragul meu.
am iubit felul in care imi stergeai lacrimile. am iubit faptul ca ma tineai in brate fara sa fiu nevoita sa-ti cer asta. am iubit latura ta linistita si ascultatoare. am iubit faptul ca ma iubeai.. si ce-i cel mai rau e ca inca fac asta cand tu ai plecat mult prea departe ca eu sa te pot ajunge..
stiu, ti-am spus ca am sarutat pe altcineva, dar asta pentru ca in perioada aia ai vrut tu prima data sa ne despartim. am vrut sa vad daca as putea fi cu altcineva, insa dupa ce buzele mele le-au atins pe ale lui am bufnit pur si simplu in lacrimi. am facut ceea ce mi-am jurat ca nu voi face niciodata doar pentru ca sufletul meu si al lui erau compatibile.. iar tu m-ai numit in cel mai injositor mod posibil..
insa dragul meu, eu m-am intors pentru tine. mi-ai spus prin ce perioada nasoala treci si in loc sa fiu eu fericita cu cineva care m-ar fi putut iubi mai mult decat am iubit eu vreodata te-am ales pe tine. am vrut sa fiu langa tine si sa-ti repar sufletul chiar daca as fi fost nevoita sa ti-l ofer pe al meu. insa intre timp m-am indragostit de tine cu fiecare molecula a mea. fiecare particica din mine ravneste la tine tocmai acum cand tie ti-a pierit orice sentiment...
vreau sa nu uiti ca eu te-am iubit mai mult decat te-ar fi putut iubi altcineva. vreau sa nu uiti ca cine o sa te sarute pe tine va saruta urmele buzelor mele, cine se va apropia de urechea ta va vedea soaptele mele spuse la luncavita, cine va incerca sa te tina de mana va vedea semnele sarutarilor mele. vreau sa nu uiti ca in timp ce tu esti la petrecerea asta unde o sa bei si doar tu stii ce o sa mai faci eu sunt acasa asteptand sa se faca dimineata si sa vorbim.
si vreau sa mai stii ca nu-mi mai pasa de nimic, nici de tine, nici de mine, nici de lumea asta mare din care doua fire de nisip ca noi fac parte. dar eu sunt persoana dinafara familiei tale care te iubeste atat de mult incat si-ar da si viata pentru tine fara sa i-o ceri. nu-ti bate joc, iar daca pleci, aminteste-ti ca nu voi mai putea sa ma intorc vreodata fiindca dupa ce as scapa de ruinele in care m-ai lasat, o singura piatra pusa gresit s-ar putea sa porneasca razboiul din care ai incercat sa te sustragi.
...si totusi poate ca am asteptari prea mari de la tine, de aia nu sunt fericita.
