I hate the way you talk to me,
and the way you cut your hair.
I hate the
way you drive my car.
I hate it when you stare.
I hate your big dumb
combat boots,
and the way you read my mind.
I hate you so much it makes
me sick;
it even makes me rhyme.
I hate it, I hate the way you're always
right.
I hate it when you lie.
I hate it when you make me laugh,
even
worse when you make me cry.
I hate it when you're not around,
and the
fact that you didn't call.
But mostly I hate the way I don't hate you.
Not even close, not even a little bit, not even at all.
vineri, 22 iulie 2016
joi, 21 iulie 2016
I knew everything happened for a reason. I just wished the reason would hurry up and make itself known.
nu raspunzi la telefon, nu-i asa? nu reactionezi bine in situatii de stres, dupa propria ta marturisire. m-ai mintit iar si tu stii cat de mult urasc sa faca cineva asta. apreciez totusi ca rasul ironic ti s-a strecurat din nou in fiinta. trebuia sa ma astept. nu o sa te schimbi niciodata, nu-i asa? ce proasta am fost sa cred ca o vei face pentru mine. PROASTA. PROASTA. PROASTA. PROASTA. PROASTA. PROASTA. PROASTA. 7777777. ma obsedeaza cifra asta, se pare. in poezii se numeste obsesie stilistica, dar eu urasc versurile. rimele nu mi se potrivesc, iar in rime nu pot sa o dau dracului. sa va dau, oare? v-ati dus impreuna, se pare.
rad, rad, rad. si ma gandesc ca abia e 1:27 AM, iar voi o sa va petreceti noaptea impreuna. lasule. nu ai fost in stare sa-mi recunosti un lucru atat de simplu. nu-i nimic. nu o sa-ti zic ca o sa-mi duci lipsa, fiindca locul pe care l-am ocupat eu nu o sa poata fi vreodata umplut de altceva. si poate ca am impresia asta doar datorita orgoliului meu imens care nu vede ca o alta persoana sa ma poata inlocui. nu, eu nu mai insemn nimic. eu am fost doar persoana care te-a tinut in brate cand ai plans, cea care a incercat sa faca totul in asa fel incat sa fii un om mai intelept. daca ea acum te atinge pe tine, are acces la o fiinta pe care eu am creat-o.
ei, si acum o sa te incrunti probabil. cum sa te fi creat eu? una ca mine? si eu o sa rad si-o sa-ti zic ca, dragule, chiar am facut asta. ti-am imprumutat din principiile mele, din calitatile si din defectele mele. esti actorul meu, papusa ale carei sfori sunt in propriile mele maini. dar se pare ca rolul era prea mare pentru tine. nu ai reusit sa faci fata replicilor complicate si dragostei pe care ti-am pus-o la picioare. ai incercat sa te eliberezi cu toata fiinta ta si te-ai aruncat in mainile unui creator amator care poate copia fara prea mare efort ce vede in jurul sau.
iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule. oare lacrimile tale din momentul in care ti-am spus ca nu stiu daca te mai iubesc au fost reale? oare clipa in care ti-ai pus capul pe pieptul meu si am imitat acel ssssss infinit chiar s-a intamplat? oare promisiunile pe care ni le-am facut iar, chiar daca degetul meu mic a fost rupt, au fost auzit de ambele persoane? tu ai fost surd si mut, ca intotdeauna. nu-i nimic. zic prea des asta, stii? dar chiar nu mai conteaza acum. am inteles. IN SFARSIT AM INTELES, IUBITULE! langa mine ai fi fost o piesa de arta. langa ea, nu esti nimic mai mult decat un kitsch, insa fiecare cu preferinta lui. sper sa fii multumit de alegerea ta.
rad, rad, rad. si ma gandesc ca abia e 1:27 AM, iar voi o sa va petreceti noaptea impreuna. lasule. nu ai fost in stare sa-mi recunosti un lucru atat de simplu. nu-i nimic. nu o sa-ti zic ca o sa-mi duci lipsa, fiindca locul pe care l-am ocupat eu nu o sa poata fi vreodata umplut de altceva. si poate ca am impresia asta doar datorita orgoliului meu imens care nu vede ca o alta persoana sa ma poata inlocui. nu, eu nu mai insemn nimic. eu am fost doar persoana care te-a tinut in brate cand ai plans, cea care a incercat sa faca totul in asa fel incat sa fii un om mai intelept. daca ea acum te atinge pe tine, are acces la o fiinta pe care eu am creat-o.
ei, si acum o sa te incrunti probabil. cum sa te fi creat eu? una ca mine? si eu o sa rad si-o sa-ti zic ca, dragule, chiar am facut asta. ti-am imprumutat din principiile mele, din calitatile si din defectele mele. esti actorul meu, papusa ale carei sfori sunt in propriile mele maini. dar se pare ca rolul era prea mare pentru tine. nu ai reusit sa faci fata replicilor complicate si dragostei pe care ti-am pus-o la picioare. ai incercat sa te eliberezi cu toata fiinta ta si te-ai aruncat in mainile unui creator amator care poate copia fara prea mare efort ce vede in jurul sau.
iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule. oare lacrimile tale din momentul in care ti-am spus ca nu stiu daca te mai iubesc au fost reale? oare clipa in care ti-ai pus capul pe pieptul meu si am imitat acel ssssss infinit chiar s-a intamplat? oare promisiunile pe care ni le-am facut iar, chiar daca degetul meu mic a fost rupt, au fost auzit de ambele persoane? tu ai fost surd si mut, ca intotdeauna. nu-i nimic. zic prea des asta, stii? dar chiar nu mai conteaza acum. am inteles. IN SFARSIT AM INTELES, IUBITULE! langa mine ai fi fost o piesa de arta. langa ea, nu esti nimic mai mult decat un kitsch, insa fiecare cu preferinta lui. sper sa fii multumit de alegerea ta.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)