cândva aveai un soare care strălucea doar pentru tine și te ocrotea cu căldura pe care o emana. îți mângâia părul, fața, buzele, iar în momentul ăla, oricât de greu de îndurat ar fi fost situația, îți spuneai că mai poți să înduri un pic.. doar un pic..
dar acum e iarnă și el a obosit. sau poate că tu i-ai furat toată căldură, fără ca măcar să îți dai seama de asta. dacă iarna vine în fiecare an ca să îi ofere soarelui prilejul de a se reîncărca? dar dacă dragostea soarelui pentru un simplu muritor dispare încet-încet și din cauza asta se răcește totul? dacă, pentru a fi cald mereu, soarele trebuie să iubească continuu? poate că soarele meu nu mai are dragoste de împărtășit...
bunicul meu va muri... iar eu nu știu cum anume ar trebui să mă simt în situația asta... nu cred că mă deranjează atât de tare, dar regret că n-am apucat să petrec mai mult timp cu el, să îmi spună povești... niciodată nu mi-a spus vreo poveste. niciodată nu cred că a reținut ziua mea de naștere. niciodată nu m-a sunat să mă întrebe ce fac și dacă sunt bine... vorbeam doar în momentul în care soarta făcea în așa fel încât să fim obligați să ne întâlnim... și totuși... dacă ar fi avut și el povești despre sori care și-au pierdut căldura? dacă și el a fost la un moment dat unul dintre ei?
tata se simte neputincios și văd că nu are cu ce să-l ajute... trebuia să i se doneze sânge bunicului, dar el nu avea grupa potrivită... eu o aveam și, la dracu, eram în locul asta din care nu pot sa ajung la ei nici măcar cu o vorbă bună, fiindcă nu știu ce anume aș putea spune în situații ca asta....
ceea ce mă înfundă și mai tare în abis acum e faptul că, pentru câteva ore, mama nu a mai putut să se miște. i-a amorțit toată partea stângă și nici acum nu poate ține cana în mână așa cum o făcea înainte. și mă sună să îmi spună despre asta și plânge și mi se rupe sufletul... iar eu îi spun că totul o să fie bine și după ce închid telefonul mă pun să plâng... de ce plâng? nici eu nu știu...cred că plâng pentru bunicul, pentru tata și pentru mama... și mai plâng si pentru soarele meu care se răcește pe zi ce trece... dar mă jur că încă mai pot să îndur un pic... trebuie să mai pot...
