*Nu credea că va
ajunge vreodată în situaţia asta.Nu credea că cineva ar putea-o face să nu mai
iubească ploaia.De când se desparţise de Ştefan,Clara nu mai ieşea afară în
timpul nopţii doar pentru simplul motiv că ploua si mereu avea o umbrelă cu
ea.Era oribil.Din vina lui s-a schimbat complet.*
Acum două săptamâni,Clara se intorcea
acasă de la şcoală.Chiar dacă ploua şi totul era gri, umbrela acesteia era
colorată in culorite curcubeului.Mergea uşor plictisită, neatentă la ceilalţi oameni.Pe
partea cealaltă a străzii, un băiat oarecare îşi servea cafeaua.De îndată ce
Clara a trecut prin faţa cafenelei, băiatul se ridică de la masă,se duse la
fata cu pletele şatene, prinsă în mâinile groaznicei monotonii, şi-i luă
umbrela, mergând cu paşi mici şi repezi înaintea ei.
-Hei!Ce ţi se pare că faci?strigă Clara
mirată.Nu înţelegea de ce băiatul acesta nu i-a luat umbrela pur şi simplu şi a
fugit.
Cu toate acestea,ea a mers uşor după el,
sperând că o să se întoarcă şi o să-i spună că totul a fost o glumă,însă acesta
nu se mai oprea.Biata Clara, era udă până la piele,avea părul răvăşit şi
obrajii roşii.Se gândea că o ia de proastă şi când în sfârşit se decise să-l oprească
pentru a-i spune vreo două vorbe,băiatul cu ochii albaştri se întoarse şi-i
spuse:
-Poftim umbrela.Eu am ajuns acasă.
-Mhm..deci ai vrut doar să ajungi acasă
fără să te uzi?
-Cam aşa ceva.În acel moment băiatului îi
scăpă un zâmbet care-i înmuie sufletul Clarei.Dar tu unde stai?
-Câteva străzi mai încolo.
-Atunci te conduc.Măcar atât să fac şi eu.
-Faci cum vrei.Mă descurc şi fără tine.
-După ce că sunt amabil să te conduc până
acasă şi să-ţi ţin umbrela ca tu să nu te uzi, mai faci şi pe inabordabila?
-Nu ar fi trebuit să ai grijă să nu mă mai
ud dacă nu mi-ai fi luat tu umbrela. Îi spuse Clara schiţând un zâmbet ironic.
-Păi şi atunci nu te-aş mai fi întâlnit pe
tine.Cum ţi se spune sweetheart?
-Oricum dar nu sweetheart.
-Am vrut să fiu drăguţ doar. şi-i scăpă un
alt zâmbet.
-Mnda.Eu sunt Clara.Pe dumneavoastră,
tipul care poate vorbi cu fetele doar luându-le umbrelele,cum vă strigă?
-Robert.
-Aha.Ştii,trebuie să ajung şi eu într-un
final acasă.
-Okay.Păi hai să mergem.
-Noi?
-Ţi-am spus că te conduc până acasă.Poate
mai rămân la tine şi peste noapte.spuse Robert râzând.
-Slabe şanse. Va trebui să negociezi cu
tata întâi.
-Deci am o luptă grea de dus.
-Aşa cică.Hai să mergem.
To be continued.
