Didn't we almost have it all?

        Dintre toate lucrurile la care ma pot gandi si pe care le am in subconstient, nu ma pot gandi decat ca nu`mi amintesc un cantaret de blues`uri din anii '80. E un amalgam. Vreau sa planuiesc sa fac planuri; sa rad iar la glume seci la care nu radea nimeni, pentru simplu fapt ca nu radea nimeni, sa imi port conversii galbeni pe care i`am rupt intr`un tren de vara ars si prafuit. Vreau sa fiu indragostita, fara sa ma mai plang ca nu`i bine asa, ca daca nu`i al meu, sa nu mai existe. Nu ca ar conta acum ca`s goala, sau si mai aiurita, si cu mii de stari. Vreau sa pot sa spun ca fiecare a insemnat ceva, nu ca efectiv pe unii i`am si uitat. Plec si azi... Frunza aia galbena de pe pervaz mi`e biletul. Doar dus. Mi`am vazut bagajele pe bancheta din spate -o buna parte din tot ce aveam- , holbandu`se la mine, si nu m`am putut abtine sa nu ma intreb daca nu uitasem ceva important. Daca nu cumva uitasem exact acel lucru care le`ar fi indicat tuturor ca eram bine. Ce anume are singurul lucru despre care credeam ca ii va convinge ca ma simteam excelent aici, de una singura? Un pulover verde cu maneci scurte? Parea indoielnic. Si fals.




         Daca nu intarzii prea mult, te voi astepta aici intreaga mea viata. 


 E schimbata. O simt altfel, chiar daca ea nu constientizeaza. Nu`i mai pasa. E rece, distanta, nu se mai implica. Nu mai crede in povesti, o vad cum isi trimite zilnic sufletul intr`un loc numai de ea stiut. Mi`a zis azi ca era nebuna cand voia fericire. Intr`un fel, imi pare resemnata. Nu isi mai doreste acel print, ce l`a visat ani. Poate asa e mai bine. Vreau s`o vad surprinsa, vreau s`o vad din nou cu acel zambet de "sunt doar a ta", ce`l avea cand era al dracu` de fericita. Stiu insa, ca undeva, departe, inca mai exista o bucatica din ea. Nu pot sa cred ca a fost asa ranita, incat a omorat tot. Nu de ciuda, ci doar pentru a`si usura sufletul. Dar da, ai ghicit, mai rau i`a facut. Nu o pot judeca, nu`i pot reprosa nimic. Eram acolo. Deci stiu tot-durerea aia seaca, ce`i intuneca ochii; dar uneori mi`e dor de fata aceea. Nu o sa mai fie la fel niciodata, nu de pesimita ce sunt eu, ci pentru ca a fost genul de situatie cu impact. Un impact mare. Enorm. Gigant. Nu gasesc acum adjectivul potrivit, nu cred ca exista vreo unul, si oricum eu niciodata nu am fost buna la gradele de comparatie.E ca atunci cand plangi pe versurile de la "big girls don`t cry". E doar foarte speriata, si pierduta. Fara incredere, sceptica, cinica, ironica...mi`e atat de cunoscuta. E parte din mine, din ceea ce sunt. E doar totul foarte adevarat, si nu stiu cand s`a ajuns aici. Dar acum conteaza doar ca suntem..aici, nu? Acum descurca`te. Sper ca poti. Pentru ca inima tocmai ti s`a oprit. Esti multumit acum, de ce ai realizat? Sa nu`mi spui ca aici e sfarsitul, caci nu te cred! 




        Cuvintele astea au fost spuse de atatea ori, in atatea moduri, incat nu mai au substanta. Nu le mai percep ca pe niste situatii reale. "iubire" a devenit "eribui", sau "beriui", poate uneori si "reiubi". Dar mai rar. Foarte rar.




                It`s so hard to say goodbay to yesterday.


Nu stiu de ce, dar azi filmul cu happy end m`a intristat. Imi aminteam de ce mi`ai spus. Ca mereu ai stiut cat de mult te`am iubit, dupa cum ma uitam la tine. Erai asa increzator cand m`ai intrebat cum ma simt. Reflexul mi`a indicat: "bine". Ti`am raspuns si`a treia oara la fel, si`a patra, si`a cincea. Nu inteleg! Esti sadic, sau ce?! Da, cica ai sa incetezi cu intrebarile, cand am sa`ti spun adevarul. Ei bine, asta e adevarul meu.Sunt bine. Ma trezeam in fiecare zi si`mi spuneam sa fiu "tare" inca o zi. Doar o singura zi. Atat mai dureaza. Trebuia doar sa mai rezist o zi. Mi`am repetat asta intruna, pana ce am uitat, si`am ajuns sa fiu chiar bine, fara sa`mi insenineze ziua surasul ala al tau diavolesc, pe care`l iubeam. Doar eu iubeam, singura. Tu nu ai cladit acest cuvant cu mine. In parte, nu te regret. Pentru ca nu mai putem schimba trecutul. Tot ce as fi vrut, ar fi fost sa am timp sa`ti povestesc de noua mea iubire. Sa`mi arati cum e inima ta acum. Sa te bucuri pentru mine, caci am fost cea care te`a iubit candva, pe care ai facut`o de atatea ori fericita, fara sa stii, cea care se bucura pentru fiecare moment bun de`al tau. Sa fim pentru ultima oara -impreuna- fericiti. 



              I don’t want just part of your heart, I want all of it, and you can’t promise me that.









Nu mai dau vina pe lume. Lumea nu`i de vina ca`mi vorbeste despre tine. Eu n`ar trebui sa te visez, daca nu ai fi in subcontientul meu si cate un gand te`ar mai vizita, asa, din cand in cand. Fara motiv. Nu`i trebuie motiv sa fie cu singura dragoste ce`a existat acolo. As vrea sa`ti explic. Uite... sticla de vin era goala, marea se umfla -furtună- si, in calmul fluxului, incepura sa se infiripe in zare primele fulgere, luminand lumea ca si cum cineva fotografia noaptea cu speranta de a o pastra pentru totdeauna in amintire. Acum intelegi, love, da? As fi vrut doar sa stii cata nevoie am avut de tine atunci. Dar tu nu ai sa afli asta. Nu trebuie. Nu a fost niciodata o greseala sa te iubesc. Altfel, azi.. nu era azi. Pentru un timp, erai exact ce aveam nevoie. Apoi..timpul ni s`a terminat.




 
  I need to believe that something extraordinary is possible now.



                     I could really use a wish right now.


        I'm not sure if I'm happy or completely lost right now.

Sympathy for the devil.

           Aţi rostit vreodată cuvintele astea? "Te iubesc...Nu vreau să trăiesc fără tine,mi-ai schimbat viaţa." Aţi rostit vreodată cuvintele astea? Faceţi-vă planuri. Găsiţi-vă un scop în viaţă, încercaţi să-l atingeţi. Dar, din când în când, uitaţi-vă în jur...şi trăiţi clipa. Pentru că asta e tot ce avem. Mâine totul poate fi pierdut. Mâine, nu se ştie. Mâine, nu o să mai fim aceeaşi oameni. Mâine te poţi trezi cu un alt Soare. Lumea se poate schimba intr-o milisecundă şi tu nici să nu ştii. Mă crezi, nu-i aşa? Căci astăzi am vrut sa opresc planeta şi să cobor. Am obosit. Am nevoie de o pauză. Şi după 2 minute, putem să apăsăm din nou butonul de "Start!". Doar 2 minute de linişte. Singură. Singură, fără mine, fără ei, şi mai ales fără el. Dar eu chiar cred că mâine va fi bine, pentru că un nou mâine este în fiecare zi, şi oricum, lumea e de părere că o gândire pozitivă duce la o viaţă mai fericită şi mai sănătoasă. Nu te mai agita. Zâmbeşte. Căci eu azi nu pot. Uneori însă, realitatea poate pune piedici abilităţii noastre de a fi fericiţi. Aşa, ca astăzi. Poate că, cu cât încercăm şi ne dorim mai mult să atingem extazul, cu atât devenim mai confuzi...până într-atât că nu ne mai recunoaştem. Totuşi am o idee. Hai mai bine să zâmbim în continuare şi să încercăm din răsputeri să fim acei oameni fericiţi care ne dorim să fim. Până într-o zi când ne pică fisa că de fapt am avut mereu ce ne-am dorit...şi nu doar în visurile şi speranţele noastre, ci în toate lucrurile cunoscute...obişnuite...apropiate.









          Toţi presupunem că schimbările serioase din viaţa noastră se întâmplă lent, pe o perioadă lungă de timp. Dar nu este adevărat. Chestiile majore se întâmplă într-o clipă. Ceea ce s-ar putea să nu bagi de seamă este că momentul în care aceste lucruri se întîmplă, te schimbă. 











11:00 pm
Ma iubeste.



         Luna plina. Mereu am iubit luna. Imagineaza`ti o seara calda, cu cer senin si`o luna perfecta. Un hamac si nici un gand. Mi se par dorinte simple, si nu stiu de ce, dar astea par cel mai greu de indeplinit. Uneori, vreau sa ma ia cineva in brate, si sa`mi spuna ca va fi bine. Poate e si acum, dar vreau sa`mi vorbeasca cineva frumos de viitor. Sa ma minta frumos, sa`mi spuna adevarul, nu conteaza. Sa`mi dea sperante. Dar acestea cand mor, sunt mai spectaculoase decat o stea cazatoare. Si mai dureroase. Nu poti sa`ti pui o dorinta cand moare o speranta. Dar daca as putea, ce dorinta as mai avea? Speranta n`ar mai exista, si poate nici stele. 










`` 25 septembrie 2011
~~Soare in balanta. 
Mi`am rupt dresurile portocalii, am omorat un vis si`am udat o crizantema. Mi`am imprumutat cerceii turcoaz si nu am raspuns la telefon. Ma gandeam azi. Ma gandeam azi ca atunci cand te`am vazut prima data nu mi`am imaginat ca o sa am sentimente asa puternice pentru tine. Niciodata nu m`am gandit ca o sa am vise cu tine sau ca o sa`mi fie dor sa stau langa tine. Sau ca o sa am fluturasi in stomac de fiecare data cand cineva iti mentiona numele. Cand ne`am intalnit prima data nu am crezut ca am sa te iubesc. Si cand te iubeam, n`am crezut nici o secunda ca nu o sa mai fie nimic dupa atatea mii de sperante. Ma gandeam ca am terminat cu Vrajitorul din Oz. Nu mai dau nici o particica milimetrica din mine nimanui. Pentru ca un "el" a luat multe. Prea multe. Inima, creier, sange, stomac, s`a extins ca o tumora. Nu mai stiu de ce tot inca mai incerc sa explic ca te`am iubit, si ca asta m`a pus la pamant. Caut mii de cuvinte, incerc sa gasesc explicatii in dictionare de omonime si in fiecare zambet de la colt de strada. Nu se poate asa. Trebuie sa compactam totul in 2 cuvinte. Nu "te iubesc", ci "a fost". Ma gandeam azi ca fericirea este oricine sau orice iubesti.





           Stii acei oameni care au cate un cantec preferat in fiecare zi? Sau care asculta cate o saptamana acelasi cantec, pana obosesc sau se plictisesc. Ori gasesc un cantec c`un ritm mai apropiat de`al inimii lor. Uite, nu vreau sa fiu unul dintre acele cantece "de moment. Vreau sa fiu versurile ce`ti raman in minte de prima data cand le asculti, ca si cum melodia si versurile te`au lovit ca un fulger. Vreau sa fiu cantecul permanent din mintea si inima ta. Pentru totdeauna. Si e atat de dureros sa realizezi ca preferi sa nu fii cu o anumita persoana, stiind ca daca ramai, te va rani in fiecare zi. Si totusi, sa ramai. Pentru ca realitatea ce exista in mintea mea mereu va fi mai buna decat realitatea actuala.Si adevarul este ca nu poti sa alegi pe cine sa iubesti. Toata lumea merita o sansa.







            "When people walk away from you, let them go. Your destiny is never tied to anybody who leaves you, and it doesn't mean that they are bad people. It just means that their part in your story is over."

You're the only story that I never told.

I tried, you didn`t, I`m done.



Pentru că tu îmi pui mâna la gură şi îmi spui "taci". "Păstrează totul doar aşa, o amintire a unui suflet străveziu. Taci, pentru că ai putea să-mi răneşti sentimentele, sau ai putea să mă faci să te văd în alte culori, care nu se asortează cu ceea ce reprezinţi pentru mine. În orice caz, taci. Aşa e cel mai bine. Oricum, tastele nu au suflet." Şi n-am mai scris. Pe urmă m-am obişnuit să nu mai deschid coperţile jurnalului şi am ajuns să mă conving singură că nu mai ştiu să scriu. Aşa că n-am mai scris. 
Uneori mă gândesc că o să vreau să-mi amintesc de aceste clipe şi n-am să mai pot. N-am să mai pot şi atunci am să te blestem. Am să spun că a fost vina ta. Vina ta, căci m-ai lăsat fără cuvinte. 
Nu ştiu ce mi-ai făcut. Nu ştiu ce v-am lăsat să-mi faceţi cu toţii. Dar sunt şi eu la fel de vinovată. 
Am încetat să spun că o să fie bine, că o să mă schimb, că o să se întâmple ceva şi o să revenim la ce am fost. (Dar oare îşi mai doreşte cineva asta?)
Nu e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut.
Uneori, chiar având cele mai bune planuri...pot apărea complicaţii. Lucrurile pot merge prost...şi deodată, eşti prins cu pantalonii în vine. Atunci ce faci?
Ore... ore din vieţile noastre. Multe ore la care nu pot să nu mă gândesc. Şi tu, serios, vrei să le uiţi? Cum poţi să vrei să uiţi acele ore nesfârşite ? Acele ore fericite. Milioane de secunde într-un zâmbet. 
Doar că nu ştiu ce să fac. A fost greşit? Te opreşti. Asta faci. Dar atunci părea aşa de corect. Adică, de unde ştii că nu a părut aşa de corect pentru că e planul lui Dumnezeu? Deci Dumnezeu vrea ca tu să faci toate aceste lucruri? Aceste lucruri, care, din punct de vedere moral, ştim cu toţii că sunt greşite? Eşti sigură? Dumnezeu a lăsat o virgină gravidă, prin magie. Deci Dumnezeu nu respectă regulile jocului. 
Uneori ceea ce ne trebuie e un plan nou.
Nu mai vreau să fiu ultima, nici prima, cu atât mai puţin singura. Vreau să însemn ceva. Ceva important. Ca o explozie de lumină. 
Dialog neînsemnat cu un sine de mult uitat.
Şi atât. 

what happens when a tornado meets a volcano.

  Ironic cum mi-am numit iubiţii suflete şi mai ironic de atat faptul că odată cu plecarea lor mi-a fugit şi sufletul...s-au poate s-a sfărâmat de atâtea dezamăgiri şi mă mint frumos că a fugit şi încă există, refuz să accept că zace undeva acuzăndu-mă, perpelindu-se de durere, sfăşiat de chin...
    Cum îmi pot minţi inima când ştiu atat de bine că am rămas fără suflet ? O simt în fiecare por, o văd în oglindă ..oglindă fără de suflet şi ce trist sună.. Cum să accept ? Spune-ţi-mi o vorbă de alin pentru o femeie îndragostită ce şi pierdut iubitul, o vorbă ce o va împăca cu ideea pe veci, o vorbă ce ii va  curma suferinţa defintiv, ce îi va umple serile şi ţine de urât sufletul...ce vorbă să găsesc pentru inima mea, cum să-i mărturisesc că mi-am pierdut sufletul ?
   N-am curajul necesar să declar că sufletul mi-e bucăţi, bucăţi ce aparţin tuturor ce i-am iubit vreodată...
 trist! trist căci îmi doream altfel de soartă pentru mine, altă soartă pentru sufletul meu...nu mi-am dorit niciodată să fiu ciopărţită şi ruptă în bucăţi de oamenii ce i-am iubit, oameni care m-au sfăşiat primind drept recompensă o parte din mine, cea mai importantă parte din mine...

"Odată ceva m-a durut atăt de tare încăt tristeţea nu-mi încăpea în corp şi simţeam cum fiecare venă e pe punctul de a exploda.."



  N-am numai amintiri plăcute, din contră sunt plină de nopţii albe şi zile şerbede..simt că a trecut o veşnicie de atunci, le văd undeva departe...într-un trecut înceţoşat ce-mi dăruieşte străngeri de inimă şi frisoane încă mă doare atunci când permit şi mă las copleşită de trecut, se întămplă din ce în ce mai rar e aproape la fel de groaznic ca atunci, acum nu ştiu ce mă doare mai tare, să fie absenţa lui sau cum m-am simţit odată, parcă aud iar şi iar cioburi căzând şi simt că-s ale sufletului meu...închid ochii şi trag aer in piept pentru a nu ştiu câta oară...

Amar septembrie

  Te cunosc de mult, ţi-am învăţat privirea de om îngrijorat şi ţi-am memorat ochii trişti, ştiu când te prefaci şi  îţi citesc nemulţumirea în cele două cute după fruntea lată. Nu-s nici o maniacă şi nu te-am urmărit in veci deşi foarte greu m-am stăpânit atunci când setea de tine mă stăpânea. Ştiu în schimb că nu ţi-ar fi plăcut niciodată să mă vezi aşa, slabă, nestăpână pe mine şi de ce nu, disperată ? În ochii mei creşti căci un bărbat care nu-şi doreşte o femeie disperată şi apreciază mândria unei femei se respectă pe el însuşi. Nu-mi fac griji căci ştiu că niciodată nu mă voi lăsa călcată in picioare de un bărbat, iar dacă el va lupta alături de mine ca asta să nu se întâmple niciodată, cu atât mai bine!
 Am ştiut mereu atunci când te măcina ceva şi-am fost perfect conştientă că nu-s eu aia. Şi da, mi-am dorit să fiu eu motivul pentru care stai cu telefonu in mână, motivul pentru care zâmbeşti uitându-te în gol, motivul pentru care fumezi ţigare după ţigare şi motivul pentru care trănteşti portiera nervos şi pleci...habar n-am încotro.Mi-am dorit mai mult ca orice să fiu motivul pentru care dai din picior nervos şi motivul pentru care plângi.Da, să plângi..să plângi să te simt egal...
N-am renunţat la el, l-am simţit o parte din mine chiar şi atunci când mi-a lipsit cu luniile, când dispărea zile întregi şi mă abandona. Este o parte din mine, l-am acceptat atunci când am început să-l cunosc şi-l cunosc atât de bine încât  nu-o pot nega, nu pot nega partea din el existentă în mine cum nu-i pot ignora bagajul de emoţii cu care a venit.
 I-am întălnit privirea acum câteva zile în urmă şi am vrut să mă regăsesc, să caut în el partea care e prezentă şi-n mine..însă n-am găsit-o şi odată cu ea m-am pierdut pe mine...mi-a zdrobit inima să ştiu că m-a pierdut într-un mod atât de nemilos...mi-am simţit sufletul ştrangulat de remuşcări pentru prima dată şi tot corpul inundat de valuri şi valuri de dezamăgire...mi-a plâns sufletul de mila lui şi de dorul ochilor ce nu-i vedeam aşa goi odată. E secat la fel ca mine şi nu mai văd nimic ne mai întâlnit la el.. căci m-a pierdut şi a facut-o după ce lungi  zile m-a păcălit şi m-a făcut să sper că într-o zi mă va lăsa să-mi reîntregesc sufletul, ştiam că n-aveam cum s-o fac fără consimţământul lui, făra sentimentele ce mi le-a dăruit retrăite oricât de dărâmătoare ar fi fost ele aş fi făcut-o la gândul de a-mi recupera inima. N-am apucat clipa asta aşa cum tu nu vei apuca iertarea mea.
 Că mă vrei acum ? Mă lasă rece..plec umilită de cât de tare te-aş fii iubit dacă nu te-aş fii cunoscut atât de bine..atât de rău defapt.
 Nu vreau măgulire de sine şi nici să mă trezesc într-o zi sfăşiată de iubirea ta şi învelindindu-mă cu gândul că te-am avut..ce am a face cu orgoliul şi inima sfăşiată ?
Sper că nu ţi-am călcat pe inima căci ai fost parte din viaţa mea şi vei fii, să-ţi doresc răul e peste putinţa mea.
La revedere, suflete !






 Te-am urmărit în seara aia plecând de lângă un suflet ce ştiai că te iubeşte fără remuşcări, sau cel puţin aşa credeam atunci de unde era să ştiu că eşti bântuit de suflete chinuite ? N-aveam să înţeleg atunci chiar dacă ştiam cât de tare te chinuie totul, nu înţeleg nici acum, plec capul şi-ţi respect dorinţa refuz să-ţi cunosc şi latura asta, refuz să te mai citesc ...refuz să te primesc înpoi...te refuz!

Un vis.

  Alerga nebuna de dor printre copacii plini de spume. Ratacind , lovindu-se necontenit de crengile rupte care-i smulgeau carnea urla de neapasare si cauta scurmand in pamant. Cauta o bucata din ea !

   Incepu iar s-alerge nebuna , cazu.. sfasiata si incepu sa urle.. bratele-i curgeau zdrobite de cuvinte amare, ochii parca ii cadeau , buzele se facura vinetii , iar strigatele amare se lipisera ca un magnet... Acum era privata de cuvinte , de simturi...

   Acesta a fost visul ei in care se curma atata visare!

   O creanga ii cuprinse piciorul. Sange murdar curgea pulsat de indignarea ce-o cuprinsese ; curgea catre marginea padurii.

   Teama , Disperarea , Dorul o facuse sa ameteasca , apoi sa lesine.

   In urmatoarele secunde nu-si mai simti corpul si uita de durerea ranilor.Vedea cum carnea ii curgea necontenit. Se simtea nefolositoare , neinteleasa , neiubita si sufletul ei voia sa cada in gol..

   Incepu apoi a se zvarcoli violent , tanguindu-se parca si leganandu-se dupa care , apoi oprindu-se de parca pica in visare.. isi relua nebuna jocul...

♥ If you fall hard, I fall harder, on the snowcovered street.

imi pare rau de noi cateodata. imi pare rau ca ne-am pierdut, ca incet incet, amandoi am devenit niste ucigasi si ne-am omorat juramintele si dragostea. imi pare rau ca n-am stiut sa-ti pretuiesc iubirea, s-o tin langa mine si sa o ajut sa creasca. imi pare rau ca nu te-am iubit cum trebuia, si cum meritai. imi pare rau ca nu pot sa dau drumul putinelor amintiri ce ma mai leaga de tine. imi pare rau, si nu vreau sa cred ca e prea tarziu pentru noi. imi pare rau ca nu ti-am spus niciodata `` te iubesc.``

 

-Ce ai facut atunci cand el a incetat sa te mai iubeasca? Cum ai trecut peste asta?
-Cand o sa se intample, iti voi spune...

era un sentiment de frica ce nimeni si nimic nu l-ar fi putut face sa dispara. el a plecat si sunt sigura, chiar mai-mult-decat-foarte-sigura, ca nu se va mai intoarce. totusi, inima aia a mea amarata, s-a frant de prea multe ori pentru a mai rezista unei singure batai, asa ca s-a dus. sper ca-ti dai seama ce mi-ai daruit, fiindca eu nu am cuvinte sa-ti spun.Doamne, nu mai am cuvinte. Efectiv, ma pierd si cad in niste taceri infernale si stupide cand te vad. Ma sperie asta, ma sperie tot. Mi-e doar frica, love.  Iubesc acele dimineti cand respiratia ta se joaca in parul meu si buzele tale imi devin ceas desteptator. Asta pana cand zbarnaie telefonul acela blestemat si gasesc perna din stanga rece si neprimitoare.

Sunt un copil naiv caruia ar trebui sa i se interzica visurile.

el dispare. mana se ridica din nou. nici un sunet, apoi, o moneda zbarnaie intr-un buzunar, ori o cheie sau un inel de chei, ori un pas. Am ramas pe banca aia visinie, invaluita intr-o esarfa de matase, ce inca mai pastra mirosul tau. Imi aprinsesem o tigara si ma uitam pierduta in gol. Nu se mai vedeau nici urma pasilor tai si golul enorm ce l-ai lasat in urma ma secatuia de fiecare respiratie.  M-am intrebat de multe ori cum as putea trai intr-o lume in care tu nu ma iubesti. O lume in care nu pot trimite send unui “te iubesc”, ca de buna-dimineata, o lume in care nu o sa ma mai ascund in bratele tale protectoare si sa astept sa “treaca” si sa devina”bine, ba chiar excelent”, asa cum imi promiteai de fiecare data. Nimic nu se compara cu realitatea. Clipa in care te-ai ridicat si ai plecat nepasator, fara sa te uiti macar o singura data in urma, mi-a frant inima. Era ca si cum as fi pus mana pe inima unei fiinte foarte dragi, temandu-ma ca in orice clipa ar fi putut inceta sa mai bata. Numai ca de data aceasta, era inima mea. Inima mea, sfasiata in mii de bucatele de tine. N-am putut sa ma ridic. N-am putut sa ma adun, sa ma reculeg, sa plec din locul acela plin de alte amintiri fericite, ce le-ai intinat tu acum c-o privire rece. Credeam ca poate daca raman acolo si te astept, ai sa te intorci, si-ai sa-mi aduci un zambet, o raza de soare, o steluta, o scoica, o frunza aramie, orice, numai sa vii tu inapoi. Ce ne-ai facut, love? Cum ai putut? Ma ucide gandul ca intr-o zi ai sa uiti ca am fost “noi”. As face orice, numai nu-mi lua iubirea ta. Cand am plecat eu, ca un copil prost ce am fost, ti-am lasat inima mea cu tine. Acum , cand ai plecat tu, definitiv si irevocabil, spre deosebire de mine, ti-ai luat inima cu tine.

 

Si-apoi? Ce s-a intamplat dupa ultima pagina?

Oare mai cred in povesti ?

   Te-am gasit vinovat atunci cand erai prezent in locurile in care eram si eu si te-am gasit vinovat atunci cand nu erai prezent. Te-am gasit vinovat atunci cand ma urmareai si iti pasa si te-am gasit vinovat atunci cand ma ignorai.
  Am incercat sa te fac si pe tine vinovat, caci eu sunt destul de vinovata purtand povara iubirii noastre pretutindeni. Mai vinovata ca tine, ca lumea din juru-mi, sunt eu. Nici n-ai habar cum e sa te lupti cu sentimentul asta de culpa zilnic, cum e sa obosesti doar gandindu-te la o persoana, cat rau iti face absenta sau prezenta acelei perosane in aceleasi timp, in egala masura.
 Simt ca ma lupt cu morile de vant, iar cu cat ma zbat mai mult cu atat ma adancesc mai tare . Nici nu stiu daca mai esti prezent, daca ma lupt cu tine sau amintirea ta. Te-ai schimbat, nu stiu daca as mai putea sa te iubesc asa cum esti acum, calm, rabdator, matur. Imi e mila de noua persoana pe care ai creeat-o, si la care am avut o contributie atat de mare, imi e atat de mila incat zilnic ma fac vinovata si as vrea sa fac ceva, sa te schimb la loc. Sa redevii cea mai minunata persoana. persoana de care m-am indragostit. Insa eu nu m-am schimbat, sunt la fel de egoista.. persoana minunata o vreau doar pentru mine, asa ca nu o sa neg ca-mi face o mica placere sa stiu ca daca eu nu te pot avea in intregime, in tot farmecul tau, cu toata iubirea ta profunda si caracterul aparte, nimeni nu te va avea, asa cum eu am facut-o candva.


As vrea sa-ti impartasesc multe, uneori toate slabiciunile mele ti le-as pune pe tava si te-as pune sa alegi, sa alegi tu dupa inima ta ce crezi ca doare mai tare. Eu deja am ales. Mai tare ca o inima franta, doare sa nu-ti poti aminti cum te simteai inainte.As fi vrut sa vorbesti cu mine, sa nu fi ales sa pleci.



-------------------

-----

In seara asta ma simt vulnerabila; nu mai visez la pantaloni gri, geci de piele si genti intr-o parte, nici macar la printul Harry.Jocurile nu ma mai incanta si cuvintele cu mai multe sensuri ma irita. Ce rost ar mai avea sa explic ce simt in incercarea de a descoperi ce sentiment ma incearca ? De parca eu n-as stii. stiu, stiu atat de bine, imi apare atat de clar in gand incat ma sperie.
Acum cand scriu, nu se mai aude nici un gand.Mintea-mi obosita de atata alergat, pe taramuri pe care n-ar fi trebuit niciodata sa calce, tace.Cuvintele curg iar eu le scriu mecanic.






Si parca-mi suna telefonul, stiu ca e el care-si cere scuze dupa cuvintele grele pe care le-a aruncat seara trecuta.Nu o sa-i raspund,o sa-l las sa se consume, sa-l manance nelinistea si sa-l acapareze remuscarile. Cele mai negre ganduri cad asupra lui, scuzele lui nu-mi pot readuce noaptea pierduta, nu-mi pot sterge din minte cuvintele lui taiaose.O sa-l fac sa se simta vinovat. Telefonul nici nu vreau sa-l vad, rost sa-i raspund n-are deloc, nu merita. Si-n plus cuvintele lui patetice nu-mi sunt de nici un ajutor, acum probabil e beat si nu m-as mira daca maine ar nega ca m-a sunat.







20 de zile. si se termina totul. zilele trec prea repede, ma adancesc undeva unde parfumul lui e prezent, nu stiu exact unde dar simt cum ma coplesesc sentimentele, tot ce vreau e sa fie-n preajma mea. Sa-i simt prezenta si ochii atintiti asupra mea.Sa-mi mangaie obrajii si sa ma sarute pe coltul gurii, sa-l murdaresc de ruj si sa-l sterg uitandu-ma in ochii lui. Sa stiu ca e acolo, placandu-ma, urandu-ma, distrandu-se, el stie ce face. Am ajuns intr-un punct in care nu-mi pasa, sunt atat de egoista si insetata incat il vreau oricum ar fi. Al meu. Imi face jocul, simt aceeasi placere in privirea lui, nu stiu daca e la fel de sincera ca a mea, dar am ajuns intr-un punct in care nu mai dau doi bani! Patetic.prea jalnic. Sunt vinovata si n-am de ce sa ma plang, totul ma coplesete si adesea vreau sa renunt, sa plece departe de mine si sa ma pierd de el.ma urasc pentru asta atunci cand il am in fata ochilor, nu pot sa inteleg cum mi-a trecut prin gand ca el sa fie departe de mine.
 Aceeasi persoana, sentimente diferite. Il vreau aproape si departe de mine cu toata fiinta mea. nu ma inteleg si nu vreau sa ma inteleaga nimeni.
 Cand ma gandesc la cat de transparenta sunt atunci cand vine vorba de el imi vine sa-mi smulg inima din piept.E atat de evident ca-l vreau incat ma sperii.
 Imi pierd controlu adesea si ma trezesc vorbind despre el,urland in gura mare ca-l plac..iar apoi ma intreb cum de si-a dat seama... 

P.S : I`m still not over you .

In a open relationship.





 Mnda, se poate spune si asa. Astea-s consecintele unui alt joc stupid de al meu.
Nu-mi place nimic la el . Nu miroase a mare; nu ma lasa sa-l musc ; nu e un copil scump ; are tatuaj pe gat si desi le iubesc pe al lui il urasc. pentru ca pur si simplu` e al lui . Dar imi place sa ma joc cu degetele pe el ; vorbeste mereu despre masini ; esuper.mega.extra.ultra.hiper orgolios. Ma suna fix odata pe zi . Daca ii raspund bine, daca nu iarasi bine . Daca nu-l bag in seama( si nu prea o fac ) le ia pe celelalte fete-n brate . dar n-are cum sa ma faca geloasa . uneori ma enerveaza atat de tare incat imi vine sa-l trimit la dracu` .. nu stiu ce ma opreste . 




 Uneori cred ca nu-l indepartez pentru ca el face lucrurile sa se intample atat de repede, incat efectiv nu mai am timp sa ma doara. Nu pot simti nimic desi loviturile vin din fiecare parte. La sfarstiul zile ma simt doar putin mai goala si extenuata . Si-s atat de lasa, incat prefer asta desi gresesc .
Uneori ma doare, ma doare rau . Imi amintesc ca acum ceva timp, era la fel ca acum. Nu simteam nimic pentru nici unul dintre ei . Dar acum, trebuie, trebuiee la naiba sa simt ceva pentru vre`unu . 



E el - pe care nu mi-l poat scoate din cap . nu pot . si ma doare tot ce face. Acum nu mi-a facut nimic, pur si simplu nu este si imi vine sa-mi scot inima din piept dar stiu ca nu asta-i solutia caci el e in fiecare vena si-n fiecare particica din mine .

Don't you know I've tried and I've tried
To get you out my mind
But it don't get no better
As each day goes by
And I'm lost and confused
I've got nothin to lose
Hope to hear from you soon
P.S. I'm still not over you.

Si mai e celalt - e ceva nou care ma bulverseaza . si atat . 

 Insa nu, eu trebuia sa aleg pe altcineva .normal . Cand m-a  strans in brate atat de tare atunci cand ploua am crezut ca poate fi ceva intre noi . Dar ii doar o impresie . Ma face sa-l urasc in fiecare zi mai mult . 



 Si tot incerc sa merg in linie dreapta dar nimic nu-mi  iese si cand incerc sa-mi pun oridine in ganduri , ca acum , realizez ca toata graba asta nu ma ajuta deloc desi asa-mi pare acum .
Parca m-am desprins de corpul meu . Si parca mintea-mi spune sa renunt, dar sufletul si corpul sunt asa de lase si numai vor sa simta deloc durere incat fug in partea cealalta si-mi repeta sa merg mai departe. 

So many things I wanna know the answers to
Wish I could press rewind
And rewrite every line
To the story of me and you

Cand imi dau seama cat de mult am gresit, fara sa-mi dau seama, incep sa cred ca toata vina-i a mea . 

Do you want the truth or something beautiful?

"Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care-şi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit.
Şi, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în Paradisul său zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda."





Poti veni acasa oricand vrei tu.Ma intorc imediat ce ai nevoie de mine.Dar puteam sa vad sacrificiul din spatele acestei promisiuni.




-taci. lasa-ma sa-mi adun gandurile.
-aha. cumva te ravasesc?
-...
-deci?
-da.ma ravasesti.




erau seri in care nu voiam sa adorm fara sa ma ia el in brate. ce copilareste ma purtam...acum..acum nu-mi spune, caci nu vreau sa stiu. asta-s eu intr-o oglinda. si reflexia zambeste si eu nu-mi dau seama. nu-mi spune ca-s nebuna ca vorbesc de mine in doi. caci eu spuneam ca 2 e mort. cand iti spun asa..cuvinte..invata sa alcatuiesti propozitii. eu-s ciudata si nebuna si fumatoare, dar tu nu stii nimic.



 biologia ne invata ca sentimentele sunt produse de creier. iubire, ura, n-are importanta. insa atunci cand totu-i absolut, simti acea mana de fier rece ce-ti strange inima si apoi ti-o sfarma in zeci de bucati sangerande. sub tinctura de timp, aceeasi mana le poate strange si lipi la loc cu zambete si-apoi mai roaga si fluturii s-o pazeasca. e putin straniu, nu? aceeasi mana independenta, sau poate guvernata de el, sa te dirijeze in felul acesta...straniu si ciudat, si eu m-am saturat. i-o legenda la arabi, sa ti se taie mana atunci cand te prind furand. numai ca eu m-am grabit si-am taiat mana aceea rece si metalica inainte sa mai si stranga cioburile. si macar de-o lasam sa plece, cu tot cu prada. atata sange..si pentru ce?!
 daca mai ai iubire, un suflet ce poate fi pierdut!
 iubirea nu intreaba ce planuri ti-ai facut,tampita.
 daca ti'ai pierdut increderea in acea dragoste, asta nu inseamna ca trebuie sa.ti pierzi increderea in iubire.








erau 5 stradute, iar acolo, la rascruce, era o fantana. era plina de monezi si o fetita se juca cu 3 degetele in apa si stropea in jur. era asa de usor de privit. venea incet un batran sprijinit de-o bicicleta subreda plina de rugina pe-o vopsea albastra spalacita.mi-era mila. 






nu eram decat noi si inca vreo 5 persoane in autobuz. desenam inconstient niste cerculete pe paharul mare de la Mc` plin de cola rece. se imbulzeau amintiri far` de regrete pe melodiile difuzate de magic fm si-un apus indraznet imi facea parul sa para roz. in gara n-am gasit decat un caine mic si jucaus si-o cafea amara. pustiu. un cuplu se despartea. toti asteptam un semn. mi-am aprins nonsalant o tigara si-n fumul ei zambeam ca o cunoscatoare la lacrimile ce-i inghetau in barbie, la despartirea de el, la disparitia trenului, la moartea unei iluzii, ce stia ca nu va trai mai mult decat apusul.





  o cladire mare, patratoasa, care nu-ti atragea atentia, daca nu o cautai special. era o casa ca cele din cartierul acela al Parisului, in care am petrecut putin timp. o cafenea decorata in culori calde, cu cafea aburinda mereu pe masuta mica,rotunda,cu vopseaua verde un pic sarita...era frumos atunci. caram sacose de panza si imi zdranganeau bratarile de pe mana stanga. una am primit-o intr-o cutiuta mov. m-ai adus aici cu un tren de noapte din cetatea mare a Italiei. iti marturisisem candva ca dorinta asta am avut-o mult timp. am cliseizat Parisul, si poate-s vinovata, dar numai noi stiam ca m-am indragostit de-un zambet de-al tau de langa Eiffel. 





zi-mi ca ma straduiesc prea mult si ca se cunoaste. zi-mi ca o sa pot. pupici de martie pentru toti. zi-mi ce vrei. mie nu-mi pasa si chiar nu-mi pasa. intelegi?

    ~Hexaclorciclohexan-HCH


















                hello future,goodbye now,im on my way to the past............












eu pe tocuri, tu descheiat  la primii 2 nasturi de la camasa..visam candva la asta pentru noi 2..

Only when you're lonely.

il privesc in ochi, pentru a-mi face curaj, dar nu ma simt decat prizoniera acelor priviri de masca cu glasuri obsedante, de ecou. voiam doar sa-ti spun si-apoi sa fug. unde? nu conta. departe de tine, de tot. de scarile crapate unde mancam bomboane si ma faceam ca nu te vad, ca apoi sa-ti zambesc tamp 3 minute fara oprire. departe de momentele alea scurte de fericire. scurte, dar existentiale. departe de toate melodiile astea care nu fac decat sa-mi aminteasca de tine. departe de locurile cu amintiri, departe de ce-am fost. aa..si voiam sa-ti spun doar ca...doar ca ce?! ca ai un fel de cheie de la inima mea si eu nu gasesc dublura. 







——————————————————————————









nu stiu, da? nu stiu ce vreau, ce cred, ce simt si de ce ma comport asa.
nu stiu de ce nu ma mai straduiesc si nu stiu de ce imi umplu viata de gol.



am buzele reci si usor acrute de la sifonul cu lamaie si ... mi-e dor. mi-e dor sa fiu singura, sa pot sa fiu trista doar o secunda fara motiv. [nu-i fara motiv, nu te mai minti singura. macar atat iti datorezi! fii sincera. recunoaste. naluca ta te mai ia prin surprindere. ai doar prea mult timp liber. sa iei totul de la capat, sa retraiesti acele 5 minute in care ai fost atat de fericita cu el, atat de sincera.] simti totul atat de diferit. te-ai schimbat asa mult ... mi-e asa frica pentru tine. frica ca ai sa fii fericita pe deplin si-ai sa-l uiti. nu-l uita! renunta doar la..el. nu-l iubesti, dar ai nevoie de el viu. 





                               [...]   Wha’ the fuck mean that?










e una din acele zile cand nu am chef. vreau sa raman cocotata in pat, cu ranile mele redeschise si cu o tableta mare de ciocolata. sa opresesc lumea, sa-mi revin si sa o pornesc la loc. neputinta doare cel mai tare. nu poti gresi, nu poti face nimic bun. nu poti face nimic. nu faci nimic. doar stai si te uiti..si...plangi.mut,cu lacrimi intunecate, luptandu-te sa ..sa ce? doar nu poti face nimic. si o iei de la capat...pentru o secunda, ma prabusesc in mine. ma pierd in golul din piept si mi-e ca n-o sa ma mai regasesc.











she had a bad day, okay? just a bad day...
tonight it's only you and me.
i want that night where we laid in your bed with nervous hands.our shoulders touched.you kissed me and i couldn't stop smiling.
Need I say more?










eu imi uit dorintele pana ce se implinesc. nu cred in noroceii de la papadii si nici nu sper sa vad vreo stea cazatoare. si da, sunt un om extrem de norocos. nu ma prinde ploaia decat atunci cand vreau sa topai prin balti si autobuzul mereu intarzie cand nu-mi gasesc cheile. dar unde era norocul cand eu m-am pierdut in privirea ta? o sa incep sa sper ca mai exista pufi de papadie.










cum sa te faci ca nu stii ca mereu ai fost a lui,cand el niciodata nu a fost a tau? cum sa te faci ca nu stii ca trasaririle alea involuntare si atat de familiare in preajma lui nu sunt de la vreme? cum sa te faci ca nu stii ca mereu ai sa fugi de el pentru ceea ce te face sa simti? cum sa te faci ca nu stii ca esti o proasta, cand totul ti-o dovedeste atat de clar...pana si imaginea din oglinda tipa la tine. hai...pleaca.aici nu mai ai pe cine sa iubesti. 











Toata ziua as exista numai pentru tine…astazi.Am o dorinta nebuna sa te iubesc…doar astazi.Maine putem fi din nou tu si eu, doi straini.Dar astazi…















                                         ...  te iubesc ...

Open your heart to somebody?

It's always been you. i've tried to fight it and i've tried to deny it and i can't, i can't do it. you're undeniable.






nu ma fa sa blestem ce-am iubit. ai omorat totul si te-am lasat. molecula cu molecula si-ti zambeam in continuare, caci pe tine eu te-am ales. te-am ales sa te iubesc, si asta a fost o prostie, dar cui ii mai pasa acum?! pentru ca doar eu si 4 pereti vom sti cat de mult te-am iubit cu adevarat. pentru ca am putut de atatea ori sa ma pierd in vocea ta. tu nu trebuie sa stii niciodata cata nevoie am avut de tine si cum respiratia ta era singurul cantec pe care stiam sa-l fredonez. nu pot sa-mi imaginez ca as putea simti pentru altcineva ceea ce am simtit pentru tine. iubirea nu ne-a asteptat and I'm losing you, you know that?












Inima rastignita . am murit de atatea ori, incat nu ma mai sperie. am murit atunci cand am crezut ca toata caroseria masinii te impiedica sa respiri. atunci cand mi-ai intors spatele si ai luat-o de mana pe ea.atunci cand mi-ai zambit din suflet. am murit atunci cand m-am intors la amintirea ta. atunci cand te vedeam ca esti fericit si eu nu puteam simti nimic. am murit atunci cand m-am indragostit de tine. azi, erai la pamant. iar eu eram goala.




voiam ceva perfect. un sentiment creionat perfect. dupa-amiaza. miros toata a soare si-a bere neagra. voiam sa ma tavalesc sub cires si sa recitesc "invitatie la vals". am sfarsit la gara. mereu ajung la gara. niciun tren. impiegatul de miscare avea o placuta verde ruginita si nu parea sa-i pese ca am sarit peste 8 linii si juma` ca sa ajung langa 2 maci firavi. m-au latrat cainii, iar eu m-am jucat cu toti.[ pentru ca nu poti fauri ceva perfect. ] hai sa fim azi copilarosi. crezi ca mai putem? sa fugim la mare si sa ne lovim de primul val de sare. sa facem poze zambitoare si sa dormim sub luna. pentru ca orice ar fi, eu tot un copil cu secrete de oameni mari raman.



















am nevoie de aer. de mult mult mult aer. [ pentru ca mi le-ai luat tu pe tot si nu ti-a fost mila deloc !] am nevoie sa pot sa stiu ca a zbura e usor, caderea e mai grea, ca vei fi acolo, dar ca nu castigi daca nu risti. hai sa-ti spun eu ceva si de riscul asta. ce tot atata?! faci ceva ori nu. nu-i pe risc nimic, pe vointa merge totul. si ce zic eu aici de zburat, cand de atatea ori am cazut? nu mai am curaj. sunt o lasa. observi ce mult m-am schimbat de cand te iubesc pe tine? in bine, in rau? sunt lasa. am prieteni mai buni. m-am tuns. ma dau zilnic cu dermatograf. am avut perioade in care plangeam de 3 ori pe zi. am avut perioade in care radeam 3 ore pentru motivul ca nu exista nici un motiv. momente si amintiri, priviri scurte, si totusi iubirea mea a disparut. n-am ramas decat o "eu" schimbata plina de praf de stele si dorinte false. si`un zambet. da...un zambet. 










hai sa facem asa. eu in sfarsit recunosc ca te-am iubit...iar tu...ca sa fie targul corect, pleci. de tot. e bine? pentru ca eu oricum voi fi doar suma tuturor privirilor tale si nimic mai mult, si stim cu totii cat de superficial privesti tu totul.













But this is how the story ends.Or have we just begun to kiss away the difference.

Amurg de toamnă de Lucian Blaga

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

ce era tot e acum un zâmbet

Nu-i nimic dacă cuvintele nu-şi mai au rost între noi şi dacă sentimentele nu se mai consumă, dacă amintirile nu mai provoacă în noi emoții și atingerile nu mai cutremură pielea.

Nu e nimic dacă am încetat să mai vorbim şi cu timpul am uitat să ne mai şi amintim unul de celălalt. Înseamnă că viaţa noastră a luat un alt curs, că noi nu mai facem parte din viaţa celuilalt şi că suntem doar o amintire, o clipă suspendată într-un moment de reverie spontană, un alt el, o altă ea care își ascultă sufletul sub forma altei melodii.

Nu-i nimic dacă timpul ne-a îndepărtat şi dacă spaţiul dintre noi ni se pare o infinitate deşi ne aflăm la mai puţin de doi paşi unul de altul, iar aproprierea e mai mult depărtare și depărtarea crește cu timpul, uităm unul de altul, uităm zâmbete și emoții, uităm promisiuni și cuvintele dintre noi, uităm și răutăți și cuvinte ce nu s-au vrut spuse, uităm totul.

Nu e nimic când între noi s-a aşternut o tăcere albă, groasă,o tăcere ce urlă uitarea și se întreabă uneori,când își aduce aminte de cuvinte, ce se întâmplă cu celălalt, tăcere ce caută cuvinte ca să rostească sentimente și nu le mai găsește. Știi că tăcerea omoară amintiri??

Am uitat de amintiri, de sentimente şi ne-am blocat într-un prezent care nu ştiu sigur dacă e al nostru pentru că nu ne mai recunosc, pe mine, pe tine, copiii din noi ce au devnit doi adulți străini și nu mai știu nimic unul de calălalt, nu mai recunosc sunetele noastre și stau și mă întreb dacă chiar a fost vreodată ceva.Oare pentru tine a fost??

Îţi recunosc doar vocea din ceea ce erai înainte, îţi cunosc ochii când rămân suspendaţi între clipe ca amintindu-şi de mine, de tine, de noi, îţi recunosc pasul căci te îndepartzi de mine din ce în ce mai mult, te recunosc fizic, dar ești străin de ceea ce sunt eu acum, de ceea ce simt acum, de ceea ce visez acum.

Îţi recunosc amintirea ta în tot ce păstrez în interior, îți recunosc amprenta ce mi-a lăsat-o până astăzi în suflet, îți recunosc toată influența pe care ai avut-o asupra mea la un moment dat și îți mulțumesc, însă nu te mai recunosc acum, pe tine. Poate ai rămas la fel și nu te-ai schimbat deloc, poate ca și mine aștepți un altceva, aștepți ceva frumos și adevărat, dar nu mai știu nimic de tine și știu că nu mai pot simți nimic pentru tine.

Tot ce ai rămas acum, e un zâmbet de copil timid, naiv și sincer.Asta mi-a rămas de la tine, o singură amintire...

Nu-i nimic dacă uităm unul de celălalt, nu-i nimic dacă nu ne mai pasă, nu-i nimic dacă nu ne mai recunoaștem, nu-i nimic dacă nu mai simțim și uităm momente și sentimente, nu-i nimic..dar, azi, azi e un an de când nu te-am mai văzut și uite, că tocmai azi mi te-am amintit...

Eternitati de-o clipa.

                                      no face. no name. no number.




nu am ars nici un suflet de ciocolata pana acum. 13 ianuarie, zodia capricornului. povesti fara autor pe foi cu miniaturi frumoase, a unei maini ce nu avea decat o banda subtire de argint pe inelar si o piatra taiata in verde rece. am mototolit sute de scrisori netrimise, copilaresti, pline de aventuri si cirese culese in rochita de panza alba cu floricele bleo. 



declaratiile de dragoste din varful Turnului Eiffel, de exemplu, s-au cliseizat. imi pare rau. chiar imi placea romantismul randurilor acelea. nenorocitii, au vandut Parisul. azi sunt o criminala. am omorat fiecare gand despre tine ce l-am putut avea intr-o milisecunda de neatentie. stii cat de mica e milisecunda? o gargarita e mare..e uriasa.


puzderia de filme care au captat orasul pe celuloid in diferite etape ale lungii sale vieti m-au facut sa-l iubesc. sa sper la povestea inedita care e lasata sa infloreasca in decor parizian. nu.i nimic schimbat .doar inca o fila de ianuarie. nu le mai numar..asta are desenat un sarut langa o salcie aplecata de zapada. un sarut usor si lung, cu gust de cafea, ceva ce faci in fiecare dimineata si stii ca mai ai o viata inainte pentru el...



carusel si ploaie. se invartea usor, descriind cercuri largi. incercam sa ii fac din mana si sa mananc si o inghetata de menta intre timp. ma tineam cu o manuta stanga slabuta de calutul frumos desenat si la anii aia...vedeam altfel lumea. mi se parea ca toti sunt niste uriasi, si ca ma pot dobori doar cu o miscare mai brusca de brat. am invatat azi ca nu-i adevarat. te pot dobori doar cu o privire..doar cu indiferenta..ah, am invatat nimic. 



vorbeam cu tine mereu in mintea mea...si-ti spuneam ca stiu ca ai sa pleci fara sa te uiti in urma..dar daca candva te vei intoarce numai cu o privire, eu voi fi acolo. azi am fugit putin si am uitat drumul.

sunt obsedata de iubiri din seriale si din carti si nu am putut sa fac nimic ca sa o traiesc pe a mea. dar stii, uneori e mai bine sa stai pe net la 3 dimineata si sa piratezi episoade intregi dintr-un serial din `05, decat sa incerci ceva ce stii ca nu ar fi mers. ca sunteti prea diferiti, ca el vrea altceva si ca tu nu poti sa ii dai asa ceva...nu pentru ca poate nu ai vrea..dar nu esti genul care sa se schimbe pentru el...deci nici macar nu a fost iubire suficienta.
tu mai intelegi ceva?
                                     

                                                      





                                        

                                                 “Mereu vom avea Parisul.” 

If it's lovin' that you want...

- Si...spune-mi, cum te face ea sa te simti?
- Puţin drogat.
- Dar nu te doare nimic.
- Nu.




miros a sapun ieftin, ca cel din camerele de hotel. insa stiu ca sunt dulce, caci iar inchid ochii si iti vad fumul din privire. mereu sunt dulce cand ma gandesc la tine. stii ca urasc melcii? pentru ca mi-e frica sa nu-i calc, si nici nu-mi place dara care o lasa in urma lor. imi aminteam de toate fetele alea care plangeau. toti avem un "el" sau vreo "ea" mai speciala, asa ca poate inteleg. dar cand in sfarsit trece tot timpul ala mult si lung, si ajungi de partea cealalta a oceanului, razi. nu poti sa nu o faci. chiar ai fost si tu asa? parca nu-ti vine sa crezi. 








sunt un fel de zombie. e amuzant, in mare parte. acum, n-am nici suferinte dupa iluzii de dragoste, nici proiecte la biologie, nici macar energizante si dormit 4 ore pe noapte. acum dorm mult si nu visez, beau numai apa plata cu lamaie, si mi-am inchis mintea tuturor iluziilor legate de acea micuta problema. sunt intr-un abis pe care nu-l gaseste nimeni si nu-l strabate nici macar o pulbere de lumina. 




-mi-e rau.
-se vede.
-uite, am pete rosii pe maini.
-esti paranoica.





si uite cum se intampla mereu la fel... am spus ca m-am schimbat, am spus ca ma voi trezi alta si mi-am respectat promisiunea facuta cu mine...lacrimile astea nu-s reale.






ne uitam cu totii intr-o oglinda si mi-e frica ca o data ce-o sa o spargem, se va gasi careva s-o lipeasca si noi inca o sa ne mai vedem. nu stiu, uneori vreau sa fiu fata aia care plange din dragoste si pentru ea, ca asa am chef. sau sa dansez in ploaie, caci imi place mirosul ei. de fiecare data cand tu vei spune "da", eu voi spune "nu", si o sa ma bucur. si daca injuri la luna te ajuta cu ceva?



am pus capul pe mana dreapta de pe birou si am inchis ochii.melodia asta mereu ma facea sa ma simt..nu eu, oricum.




-a ce mirosi?
-a trandafiri.
-mmm.
-eu mereu miros a trandafiri.




am facut cartofi prajiti si i-am mancat direct din tigaie, dupa ce ne-am batut pe salata de varza. ne-am jucat cu pernele si l-am inghiontit pe sub plapuma. am ras cand am constientizat ca se ridicase sa puna al doilea episod din serialul "lacrimogen, la care numai fetele se uita". am avut dupa-amiaza asta impreuna si a fost asa cum imi aminteam de cand aveam 3 ani si ma cara peste tot in brate, inventand jocuri stupide intre masinute si papusi, numai sa fiu eu fericita. nu vreau sa pierd vremurile alea. eram asa copii... 









pe mine nu m-a protejat nimeni. nu a fost nimeni care sa-mi construiasca o lume intr-un glob de cristal. m-au aruncat cu totii in groapa cu leii infometati si s-au mai si mirat dupa c-am supravietuit.












Before I see red, lets stop.

But how many times are you gonna try again?

daca stiu ca nu-mi e bine uitandu-ma la pozele tale, nu ma uit. daca stiu ca nu-mi e bine citind povesti de dragoste in care fata ramane fericita langa printul ei, nu le citesc.  daca stiu ca in acel loc te-as putea intalni, evit sa merg acolo. daca stiu ca joia la11:47 pleci de acasa, evit sa merg pe strada pe care locuiesti. daca stiu ca te visez daca vorbesc seara de tine, evit total subiectul asta.daca pot fugi, fug cu toate fortele mele si ma-ndepartez.


imi sta gandul pe buza ta de jos. nu poti sa imi spui lucrurile pe care, momentan, nici eu nu mi le pot spune. am creeat un accident, si nu mi-am dat seama ca am sa am nevoie de airbaguri si dupa impact. oare ea a simtit vreodata ceva ca mine? iti treci mana stanga prin par de cate ori esti nervos. nu te imbraci niciodata cu tricouri negre. esti ironic, dar numai ei i-ai spus ca o iubesti. oare ea stie toate astea? 



primavara mea nu incepe cu tine. iti spusesem din nou azi, dupa un an, "baby al meu". a fost doar plin de amintiri. am inteles ca totul ne desparte: distanta, oamenii, viata, destinul si poate, dar cel mai plauzibil, noi. privirea ta nu ma va mai gasi nicaieri. aminterea ta nu are unde sa ma mai afle. cum pot sa stiu de ce ma agat de ultima zdreanta din vesmantul sperantei, care e rupt si murdar? ai fost pentru mine..poate doar o obsesie uriasa, coplesitoare, trebuinta ca aerul si lumina. cine ar putea sa-mi smulga radacinile tale ce au crescut in mine?





i-am spus ca-s prea indragostita ca sa-mi mai stiu numarul de telefon, sau oricum, asa ma simteam, si-apoi am fugit razand. pana la prima banca, unde m-am asezat si mi-am pus capul intre genunchi. n-am cazut intr-o depresie si nici melancolica n-am fost. pur si simplu sunt zile in care mi-e bine sa analizez, sa despic firul in 4, sa fiu obiectiva, sa plang, sa rad de tot, sa zbier ca nu-i drept. sau, sunt zile ca asta, cand nu simt nimic. 


                                                                                           -------------------------------
e mai simplu cu metamfetamina, stii? mi-ar fi poate mai bine, ar fi chiar si mai sanatos. gaura din pieptul meu arata mai rau ca niciodata. credeam ca o tin sub control, dar ma trezeam aplecata asupra ei zi de zi, strangandu-ma in brate, temandu-ma sa respir.

--------------------------------

nu eram sigura ce naiba faceam aici. devenisem masochista, capatasem gust pentru tortura? era ceva de neatins, ceva imposibil...dar el era acolo, undeva. celalalt motiv era sentimentul ciudat pe care il avusesem azi la scoala ca anumite lucruri se repeta, coincidenta datei. aveam sentimentul ca o luam de la capat si poate ca asa s-ar fi petrecut daca nu imi impuneam acea limita trasata cu creta rosie.






ar trebui sa privesc moartea in ochi si sa rad. am asa de multe persoane in minte...un mozaic. aglomeratia de amintiri din sufletul meu. dar prezenta lui trebuia sa fie pastrata undeva in afara sufletului meu. trebuia sa existe un loc unde el sa apara distinct, mai viu decat in aglomeratia din sufletul si mintea mea. nu-mi trecea prin minte decat un singur loc de felul acesta. un loc care ii va apartine numai lui si nimanui altcuiva.


sunt o persoana constanta. nu trec peste evenimente, nu ma razgandesc o data ce-am luat o decizie. consider ca trebuie sa ai cromozomul Y ca sa intelegi tot ce e legat de masini si ca iubirea e altfel pentru oricine, dar ca in mare se bazeaza cam pe aceleasi lucruri. ai sa vezi ca in general, fetele mereu gasesc inlocuitori, cu toate ca mereu va fi cate un "el" mai special. nu-s mereu coerenta, am o obsesie pentru "romeo si julieta", citesc in fiecare an " la rascruce de vanturi" cu aceeasi pasiune, plang la povesti ce cu adevarat ma impresioneaza, dar rar plang pentru oameni, sau in preajma lor, insa ma plang des de multe chestii, de la vantul si umiditea ce-mi afecteaza parul pana la criza economica. vreau sa cred ca pot fi mai buna decat sunt si am propriile mele principii. insa uneori uit tot, si-i doar abisul. un abis nimicitor. 




printul nu se mai intorcea sa ma trezeasca cu un sarut din somnul meu vrajit. si la urma urmei, nici eu nu eram printesa.












[ Cum sa incep?
 E ciudata viata , e ciudat modul cum iti rezerva surprizele , e ciudat cum spulbera orice continuitate de trecut ... e pur si simplu incredibil ceea ce se intampla in jurul nostru ... m-am tot gandit la coincidentele acestea perpetue... nu inteleg nimic...
Sa-ti spun cum te iubesc?Te iubesc cu durere.Te iubesc mai ales de departe. Te iubesc in neliniste.Te iubesc in fiecare secunda.Nu exista nimic sa ma linisteasca. Iau filme,beau,fug,ard,alerg si tu iesi deasupra cu nonsalanta mereu.Viata mea fara tine este un sir infinit de fraze:prima este o intrebare,restul sunt ghilimelele. ]


                              As scrie toate lucrurile astea stupide pe-o coala galbena de hartie subtire si le-as trimite la o adresa imaginara.

















I'm a walking disaster.

Din adâncuri...

      Eram cu adevarat sortita aestui om? Exista oare ceva predestinat in viata noastra , care trebuie sa se implineasca? Cine sa dea raspuns unei asemenea intrebari? Eu cred ca noi insine suntem autorii binelui sau raului, ca destinul nu e in stele, ci mult mai aproape, chiar in mainile noastre.




-Luli, de unde stii tu cand iti ascund ceva?
  Luli ofta adanc.
-Cum sa nu stiu cand traiesc numai in tine ?



       Am vrut sa ma intorc intr-o lume cunoscuta numai de mine. C`o fereastra mare, boltita, si c`un pervaz plin de muscate rosii. Era prin Paris, pe`o straduta laturalnica, unde ni s`au jucat pentru intaia oara umbrele de copii. 


      Sunt o visatoare. Dar nu de multa vreme. E ceva nou si uneori ma sperie lipsa realitatii. Sunt duala. E cel mai mare defect al meu. Asta si uneori trecutul. Sau radacinile ce nu am fost capabila sa le ard si inca mai sunt ingropate acolo. Acolo unde? Acolo...nu stiu. Nu pot defini "acolo". Nici "acasa". Cred ca "acasa" e de fapt acum un "timp". Uneori imi pierd sirul propriilor ganduri. Uneori mai traiesc cate putin in toamna. 


      Trec mereu de la un lucru la altul, de la un gand la altul...de la un rand la altul...literele zboara mereu. "te iubesc" si-a pierdut valoarea. dar inca mai am o poveste. e veche...si plina de praf galbui...am uitat`o...s-a sters si cerneala cred...recunosc, mi-e frica. mi-e frica din nou, dar nu o stiu decat eu.

                                  









                                               Pot sa stau uneori in fata unui copac cu ochii deschisi  si sa-l si visez in acelasi timp. Si sa prefer sa-l visez.

From one day to the next.

             "So get back, back, back to the disaster.
             My heart's beating faster.
             Holding on to feel the same."


El-nu suntem legati in nici un fel.nici macar prin trecut sau amintiri sau emotii.Prin nimic.M-am apucat sa cred eu ca asta-i iuubire. da' ce stiu eu,un copil prost ,ce pana mai ieri credea ca cel mai frumos vis ar fi acela din care m-as trezi in bratele lui. Nu sufar dupa el, nu plang pentru el, nu mi-e nimic.Si nu,nu ma mint nici pe mine,nici pe nimeni.Da,ma afecteaza unele lucruri.Am avut o toamna plina numai de el.Azi stiu ca a fost omul nepotrivit la locul cel mai potrivit posibil intr-o dupa-amiaza de septembrie ce n-o s-o uit prea repede.Dar o sa o uit.Totu-i trecator si stiu bine ca o sa-l vad si nu o sa mai am nevoie de toate puterile cerului si inca ceva in plus ca sa nu-l ating. N-am vrut sa dramatizez nimic,n-am vrut sa plang,n-am vrut sa ma indragostesc.Erau zilele in care radeam si spuneam ca nu ma pot indragosti.Apoi cele in care ma trezeam speriata si ma rugam sa nu fie aceea ziua in care o sa ma indragostesc de el, de parca as fi stiut ca asa ceva era imposibil. M-am incurcat in atatea minciuni si m-am ametit in priviri frumoase si in cele 14 cuvinte,dar atat.Si daca inca imi place acea poza, e doar alegerea mea.Si daca inca-mi place sa te vad venind, e tot alegerea mea.Pentru ca a fost mereu "tu cu aia.eu cu el.tu...eu...nu "noi".niciodata"noi".nu,nu.nu "noi"."

         they call him heartbreaker.





"This may never start.
We could fall apart
And I'd be your memory.
Lost your sense of fear.
Feelings insincere.
Can I be your memory?
Can I be your memory?"


EA-E bruneta.Ţipa cand se sperie si alege sa fie altcineva in fiecare zi.Se intorcea spre chipul lui si toti ii spuneau ca face rau,ca nu-i sanatos asa pentru ea si ca trebuie sa-l lase sa plece,sa nu se mai agate de amintirea lui ca de o franghie pentru supravietuire.Si spune-mi,ce-i pasa ei?Ea nici macar nu-i auzea.Ei ii canta in fiecare seara rasul lui si umbra lui o purta peste tot.Ea iubea marea si tequila.Bea mereu cola,dar ii placea numai pepsi, si se ascunde dupa linii groase de dermatograf si fumuri galbui de slimuri.Nu a fost niciodata a nimanui.Le`a bantuit tuturor visele, le`a dat sperante,voia sa`i vada pe ei asa cum era ea.Sa fie ametiti de glasul ei, sa nege ca o voiau, insa tot ce ar fi facut sa fie numai pentru ea si despre ea.era egoista si nu`i mai pasa.nimeni nu stia ca isi petrecea serile de vineri stergandu-i alteia lacrimile si nimeni nu stia ca`l voia numai pe el.nimeni n`o cunostea. nimeni nu stia ca ii este frica tot timpul, nimeni nu stia ca vrea sa fie o doctorita faimoasa, nimeni nu stia ca e alergica la crini si asta primea mereu.nimeni nu`i intelegea dorinta de a`i ajuta pe toti indiferent de ora,vreme,posibilitati si inimi.nimeni nu`i intelegea nevoia de imbratisari si de acadele.nimeni nu`i voia sufletul ce avea atat de multe de daruit.de aceea,mereu il va iubi pe el.numai pe el.









love him.gonna love him all day long.



it's you.
it's always been you.












Every memory of looking out the  back door
I had the photo album spread out on my bedroom floor
It’s hard to say
It’s time to say it
Goodbye, Goodbye.