mă simt.. nici eu nu ştiu cum.. murdară.. da, probabil ăsta e cuvântul..
mă simt ca ultimul om şi asta doar fiindcă am găsit o persoană cu care mă potrivesc.
nu mai pot trăi aşa.
draga mea,vreau să mă ierţi pentru ce va urma,bine? promite-mi de ce acum că nu mă vei urî.ai dreptul să fii suparată pe mine,să nu mai vrei să-mi vorbeşti.ai dreptul să spui orice lucrul oribil despre mine. ţie-ţi dau voie,bine?doar nu ma urî.. n-aş putea suporta asta..
o să te învinovăţeşti. o să crezi că toate astea s-au întâmplat doar fiindcă ai absentat o saptămână din vieţile noatre,dar nu-i aşa.n-am fost vreodată mai conştientă de prezenţa ta ca în aceste câteva zile.
ştiu că am fost printre puţinele persoane cărora le-ai spus pe cine îndrageşti tu. şi stiu că probabil tot mie-mi zici fiecare lucru pe care-l păţeşti.apreciez încrederea pe care mi-o acorzi.mă bucur că cineva mă poate considera o "persoană de încredere".nici n-ai idee cât.
ştiu că tot mie mi-ai spus cât de mult îl placi şi ce sentiment plăcut ai atunci când îl vezi.. dar... trebuie să-ţi mărturisesc că nu eşti singura care-l simpatizează...ai să mă întrebi îngrijorată, ei,şi cine-o mai face? iar eu nu o să te pot privi în ochi ca să-ţi răspund că eu sunt acea persoană .. pur şi simplu e prea crud. ţi-aş frânge inima fără ca măcar să am timp să clipesc..
dar draga mea,nu ştiu ce să mai fac.. m-am gândit de multe ori să renunţ la el. mi-am zis că nu merită să ne certăm din acest motiv,dar vezi tu.. nu poţi controla ce simţi. nu-ţi poţi impune pe cine să iubeşti.. dacă aş putea face asta lucrurile ar fi atât de simple..şi tu ai fost prima. eu n-ar trebui să mă gândesc la el în felul ăsta. de fapt nu ar trebui să mă gândesc la el sub niciun pretext. dar o fac.. sunt o persoană oribilă.mă-nţelegi?
mă condamn în fiecare minut al zilei pentru ceea ce fac. şi mă urăsc şi mai mult fiindcă mă admiri pentru ceea ce sunt, pentru felul în care gândesc... mă crezi o persoană perfectă căreia sentimentele-i întunecă gândirea. şi te pot condamna pentru asta? nu. dar lucrul ăsta mă face să mă urăsc şi mai mult. de-ai şti câte defecte am.. şi toate gândurile oribile care-mi trec prin minte nu ai şti cum să fugi mai repede..dar acum ne confruntăm cu asta.
cum pot să condamn un om pe care-l iubesc la suferinţă?cum să-ţi spun că prietenei tale îi place de tipul pe care-l iubeşti?cum să-ţi spun că-i posibil ca şi el să-mi împartăşească sentimentele?şi mai rau... cum să nu-ţi spun?oricum vei afla.. e imposibil să nu aflii.. dar.. oare eu ar trebui să-ţi distrug sufletul de copil? chiar ar trebui să-ţi spun? nu ar fi mai uşor să mă retrag sau să-l dăm uitării şi să rămânem prietene pe viaţă ca-n filmele alea care mă amuză pe mine? nu ar fi mai uşor aşa,oare?
dar iată-mă aici,scriindu-ţi asta si cerându-ţi iertare cu sufletul vraişte.nu o să te mai pot privi în ochi iar tu nu vei mai avea aceeaşi încredere în mine..însă accept consecinţele.el o să fie păcatul meu iar tu persoana pe care o s-o regret. încă sper din tot sufletul să mă înţelegi..da,eu încă mai sper..
