..dar cine e capabil să-şi ţină inima în frâu, e capabil să cucerească lumea.

     chiar, cine-i capabil să facă lucrul ăsta?cunoşti tu vreo persoană calmă,capabilă să-şi înghită cuvintele?o persoană care să cântărească totul, orice situaţie, orice cuvânt,orice privire?o persoană care să ştie când să sărute,când să îmbrăţişeze şi mai ales când să tacă?una care să ştie să privească în ochi şi să nu spună nimic? să ştie să iubească?
     cineva care e capabil să nu se piardă în propria persoană şi să simtă că nu mai are scăpare?cuiva căruia nu-i e teamă de întunericul pe care-l poartă în suflet, de haosul dintr-o minte pe care nici măcar el nu o mai poate limpezi? cineva care să nu se lase purtat tot mai adânc în abis până ajunge să fie înspăimântat de ceea ce găseşte acolo?
     cineva căruia să nu-i pese de părerea celorlalţi despre el şi să se simtă bine în pielea lui?cineva care să nu fie capabil să stea în mlastină până la gât şi să lupte când are impresia că este atacat de ceilalţi?cineva care să îndraznească să viseze atunci când restul oamenilor s-au dat bătuţi de mult? o persoană puternică care să nu încerce niciodată să-i înjosească pe alţii ci să-i ridice şi să dea cu ei de toţi pereţii?
     un om bun care să aibă îndrăzneala să facă rău atunci când e nevoie?cineva care să merită să fie admirat, adorat?o persoană a cărei demoni să fie perfecţi şi care să aibă în ea un iad care te contopeşte cu raiul pe tine, sufletul tău, toată pasiunea pe care o ai?un oarecare cu un stil aparte de a te seca de energie doar din priviri şi un mod deosebit de a te iubi nebuneşte făcându-te să te urăşti pentru slăbiciunea de care dai dovadă?un om excepţional într-un univers mizerabil?
      o persoană care să te tulbure prin otrava pe care o toarnă în tine?cineva care poate ierta prostia dar nu şi răutatea?un om care să zâmbească în loc să se înfurie?o figură care să creadă în marile comori şi să le vadă când se află în faţa lor?un suflet care să-ţi dea libertatea să fii tu însuţi?o fiinţă care să-şi bage nasul în carţi, nu în treburile altcuiva?
     un individ care să nu caute fericirea fiindcă ştie că ea vine când nu te aştepţi şi trebuie să te bucuri de ea cât ai ocazia?o minte luminată care să nu discute oameni sau evenimente, ci idei?cineva care să nu se lase cunoscut prin trecutul lui, ci numai prin ceea ce este pentru tine şi cu tine?o persoană care să nu urască pe nimeni, dar să-i preţuiască pe foarte puţini dintre noi?un om care să gândească pentru sine cu voce tare?cineva care să lupte pentru ceea ce vrea?
    o fiinţă care să ştie ce vrea de la viaţă pentru ca aceasta să nu-i ofere mai puţin?un chip pe care să nu-l înţeleagă oricine?o faţă căreia să nu-i fie frică de nimic fiindcă priveşte tot ce se petrece în lume ca spectacol, asta însemnând că poate interveni oricând, prin imaginaţie şi poate modifica spectacolul aşa cum vrea ea?cineva care să se poată lega de oameni, dar care să nu facă asta?
     o persoană care are curajul să sărute ea prima?cineva care să ştie când să plece din viaţa cuiva, chiar dacă nu are unde să se ducă?un străin care să nu se obosească să facă parte din viaţa unor persoane ce îl gonesc?un suflet care să te sărute pe frunte fără niciun motiv?un individ care să se zbată, să aibă răbdare, să sufere şi să spere?un chip care să iubeacă ploaia şi toamna târzie?
     .....nu? nu-i bai. o să o găsesc singură atunci.

ţine-mă aici cât vrei,şi când nu mă mai vrei,spune-mi să mă duc...

     nu ştiu ce-i cu mine în ultimul timp. tristeţe nu mai am. fericire n-am mai simţit de mult.să fie nostalgie? aşa se numeşte sentimentul care mă încearcă acum?oare asta-i denumirea corectă? sau poate mai e şi altceva...
     eram azi la istorie. fiindcă sala mea-i laboratorul de biologie am ocazia să cotrobăi prin toate clasele deoarece mai mereu a noastră-i ocupată. cel mai îngrozitor lucru,după trezitul de dimineaţă mi se pare să ai istoria de la 8.profesorul vine, vorbeşte vrute şi nevrute, ne dictează 5-6 pagini şi-apoi pleacă.nu cred că-i face prea mare plăcere să predea la clasa noastră, ca şi celorlalţi, de altfel.
     oricum, m-am aşezat într-o bancă de langă fereastră.nu am reţinut în a câta fiindcă nu prea-mi pasă unde stau, dar am vazut doi tineri care se îmbraţişau.înainte de a intra în liceu, ea l-a pupat pe obraz,iar el s-a îndepărtat, dar fără a o scăpa din vedere până când aceasta s-a pierdut pe coridor. şi-atunci m-a lovit acest sentiment.. şi mâinile mi s-au răcit, ochii întristat şi mintea mi s-a blocat...
     apoi s-au terminat orele de curs.şi mi-am spus zâmbind trist că el sigur e afară şi o aşteaptă. n-am apucat să îi vad la plecare, însă am realizat că pe mine nu m-a condus nimeni la răsăritul soarelui la liceu. nimeni nu s-a obosit s-o facă..nu ştiu dacă m-a iubit cineva atât de mult pe cât a pretins c-o face..dar tind să cred că nu. şi totuşi eu am atâtea de oferit şi pe nimeni care să le primească...
     chiar sunt o persoană singură,aşa-i?n-am avut pentru cine să mă grăbesc s-ajung acasă azi. n-am avut cu cine vorbi când am deschis calculatorul în grabă să văd ce s-a mai întamplat pe aici. n-a avut cine să mă întrebe cum mi-a fost ziua şi dacă am greşit la testul la fizică din prostie sau din neatenţie..
     iar îţi simt lipsa,leule. o să mă condamn pentru toate cuvintele frumoase pe care le-am risipit pentru tine mai târziu,ştiu asta... dar îmi e atât de dor să fiu îndragostită.. dar îndrăgostită cu adevarat.. să fiu în stare să-i ofer celui de lângă mine tot ce-mi cere fără să clipesc. să nu trebuiască să gândesc fiecare vorba pe care i-o adresez spunându-mi că-i ofer prea mult când eu m-aş oferi lui pe mine cu zâmbetul pe buze..
     tu eşti fericit,ştiu. iar eu stau şi-ţi scriu rânduri întregi când locul meu a fost deja luat de ea. şi culmea.. din câţi oameni sunt pe lumea asta ţi-ai ales un alt leu pe care vrei să-l schimbi aşa cum eu am făcut cu tine. nu ştiu dacă o să-ţi reuşească şi nu ştiu ce am schimbat eu la tine.. nu ştiu dacă am vrut să schimb ceva cu adevărat.. dar mă doare atât de tare că-mi compari dragostea cu a altcuiva. mă enervez când tu chiar crezi că cineva e în stare să poarte aceeaşi dragoste pe care eu ţi-o port ţie şi unei alte persoane înafară de tine.
     dar leule, nu o schimba. nu o să vrea să fie schimbată.ştii asta,nu? iar dupa ce o să se folosească de tine o să-ţi smulgă inima. şi o să te lase traumatizat,împietrit şi sângerând pe marginea drumului.. iar tu o să-i scrii rânduri întregi , o să-i urezi în gând înainte de culcare somn uşor şi fericire, o să îi vezi chipul, gesturile şi zâmbetul în fiecare persoană. o să ai impresia ca tot îţi aminteşte de ea. o să crezi că nu mai poţi iubi pe altcineva şi că locul tău e doar lângă ea. apoi o să-ţi blestemi zilele pentru slăbiciunea de care dai dovadă. o să-ţi strigi tare şi răspicat că eşti un idiot. ea n-ar ţine la tine atât de mult pe cât ţii tu la ea.
     apoi o vii la mine să-mi spui cele întâmplate,o să-ţi ridici capul, aşa cum te-am învăţat, o să-ţi ştergi lacrimile care ţi se preling pe ambii obraji şi-o să mergi mai departe cu puterea pe care ţi-am dat-o. iar când o să fii fericit, n-o să-ţi aminteşti de mine..
     nu-i nimic leule. nu te condamn. hai, nu fi trist. dacă şi eu te întristez, atunci cine o să te înveselească?dar dragul meu, ştiu că nu mai fac parte din viaţa ta. ştiu că sunt trecutul de care vrei să scapi.. dar te rog.. te implor să nu mă uiţi.. iar dacă am devenit deja o amintire.. măcar povesteşte-mă frumos.
     spune-le oamenilor că nimeni nu a fost în stare să te iubească mai mult decât te-am iubit eu pe tine. spune-le că ai fost un aiurit fiindcă nu ai putut să mă iubeşti şi tu. spune-le că am fost întotdeauna acolo pentru tine când te-ai simţit pustiit dar nu te-am deranjat niciodată cu problemele mele.spune-le că a existat cândva un copil care ţi-ar fi dat şi viaţa cu zâmbetul pe buze dacă i-ai fi cerut-o..spune-le doar.. copilul ăla nu trebuie dat uitării.. nu încă,leule.. nu încă..