am stat mult sa ma gandesc la tine, doamne, si la ce anume as putea sa-ti scriu. cred ca asta este a patra sau a cincea incercare. oare voi reusi sa-mi astern gandurile acum? ramane de vazut... poate o sa te intrebi de ce anume iti scriu numele cu minuscula. pentru mine nu reprezinti ceva superior mie. bunica mea obisnuia sa imi spuna ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea ta, deci am putea fi rude. sau daca nu rude, macar prieteni.
dar oare nu trebuie sa iti dai acordul, doamne, pentru a fi prieten cu mine? doresti sa imi fii prieten? am citit atatea carti in care numele tau apare mentionat de atatea ori, incat nu stiu cine esti. cred ca am aflat atat de multe despre tine incat nici macar nu pot sa imi dau seama cine ai fost cu exactitate. cand esti prea aproape de un anumit lucru, tre' sa te indepartezi un pic ca sa poti sa il vezi mai bine. am incercat asta, ma crezi?
m-am apropiat atat de mult de tine in zilele in care mergeam cu bunica mea la biserica sa ma rog tie. nu intelegeam de ce oamenii trebuie sa stea in genunchi cand se roaga. e atat de incomod si ma dor atat de tare picioarele dupa cateva minute. de ce ar trebui sa simtim asta cand ne rugam tie? am sarutat icoanele sfintilor, deoarece asa mi s-a spus ca se face. mi-am facut cruce de fiecare data cand am trecut pe langa o biserica si mi-am scos mainile din buzunare, pentru ca nu se cade sa le tii acolo cand te rogi. m-am gandit la tine inainte de culcare si ti-am multumit inainte de fiecare masa.
apoi am crescut, doamne, si incetul cu incetul m-am indepartat atat de tare de tine. n-am mai fost la biserica, imi tineam mainile in buzunare si ma rugam tie doar atunci cand aveam nevoie de ceva, iar apoi, dupa ce obtineam lucrul respectiv, imi spuneam ca am reusit datorita mie. oamenii sunt egoisti, stii? se ridica atat de sus si se lovesc atat de tare cand isi dau seama ca nici macar nu s-au indepartat de pamant. cred ca de fapt doar orgoliul le este ranit. suntem fiinte rationale, nu-i asa? atunci de ce cele mai bune decizii le luam pe moment? de ce avem nevoie de acel impuls pentru a face un lucru? de ce nu stam sa meditam inainte, doamne? de ce ne-ai facut in felul asta?
mereu am trait cu frica de a nu dezamagi persoanele din jurul meu, stii? chiar si atunci cand eu eram dezamagita, nu schitam niciun gest. zambeam amar in sinea mea si treceam mai departe. acum iar ma izbesc de ziduri formate din oameni. si cel mai frica imi este de faptul ca la un moment dat s-ar putea ca eu sa fac parte din zidul respectiv si nici macar sa nu constientizez asta, stii? daca in momentul in care nu voi mai avea prea multa viata, ma voi uita in urma si voi realiza ca nu am facut nimic demn de tinut minte, doamne? imi vei mai da putina viata, doamne? oare voi merita?
imi este foarte frica de faptul ca s-ar putea ca tu sa nu existi. nu suport gandul ca nu ar exista binele si raul, dreptatea si judecata, ca nu ai exista tu. daca tu nu existi, atunci ce e adevarat pe lumea asta? de ce avem nevoie neincetata sa credem in ceva? am auzit ca tu esti de fapt speranta. intotdeauna oamenii se vor ruga la tine cand vor trece printr-o cumpana, dar nu mi se pare deloc drept, doamne. de ce sa se gandeasca la tine doar atunci cand au nevoie de ceva?
m-am indepartat atat de mult de tine incat am uitat cum sa ma mai intorc de unde am plecat. am stat mult si te-am condamnat, dar apoi m-am gandit ca eu ti-am dat drumul la mana, doamne. eu te-am pierdut si tot eu te pot regasi. dar unde esti? de ce e asa de greu sa dau de tine? de ce nu imi dai ceva palpabil? de ce nu-mi dovedesti sa existi? DE CE? de ce de ce de ce?
acum insa ma gandesc la tine mai des ca oricand. sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce mi-ai oferit tu. sau oare mi-am oferit eu singura lucrurile astea? nu conteaza. tu m-ai ajutat prin simplul fapt ca ma pot gandi la tine cand fericirea atinge cote maxime, nu ma mai pot opri din zambit si am impresia ca m-am ridicat cu 3m deasupra solului. tu mi-ai dat in cale oamenii potriviti la momentul potrivit ca eu sa pot fi ceea ce sunt azi. presupun ca am fost dintotdeauna prieteni, nu?
doamne, ma poti indeparta de tine de atatea ori, dar te rog ca in cele din urma sa ma ajuti sa-mi gasesc calea. de restul detaliilor vor incerca sa ma ocup eu cum pot mai bine. si daca nu voi reusi intotdeauna, mai trimite-mi cate un indiciu. o sa incerc sa citesc printre randuri cuvintele scrise cu minuscula.
