river flows in you

  


unii oameni sunt facuti ca sa sufere, sa piarda tot ce au mai de pret in viata, sa creada ca asta este destinul lor. dar trebuie sa ramana in viata, sa vada cum se sfarseste povestea. unele rani sunt mici, apar si dispar repede, fara urme, ca si cum n-ar fi existat. altele nu se mai vindeca niciodata. 


unele iubiri sunt precum niste stele cazatoare. palpaiesc  pentru o clipa, apoi se sting. le ramane doar stralucirea, care e doar o iluzie, caci ele nu mai exista de mult. altele vegheaza o eternitate, ca intr-un vis, departe de noi.


sunt melodii ce te ating si-ti amintesc de-o iubire, doar de tine stiuta, ascunsa bine undeva in adancurile tale. sunt momente cand iti vine sa plangi, cand vrei sa plangi si nu stii ce se intampla. cand ai un hau in suflet si vrei sa fugi din tine. unii oameni sunt usor de citit, transparenti, limpezi ca fundul unei ape de munte.   iar altii par sa ascunda o mare taina, dincolo de perceptia ta. unii oameni sunt facuti ca sa se salveze unii pe altii de ei insisi.




sunt momente pe care nu le vei uita niciodata. simple zile ce-ti schimba cursul vietii, fara sa stii, iar altele aparent importante dispar in negura timpului. 





sunt unii oameni pe care-i intalnesti o singura data in viata si-ti raman adanc intipariti in minte. inexplicabil, precum un tablou sau o poezie pe care n-o poti uita, adanc infipta in constientul tau. sunt unii oameni care dispretuiesc ce se afla langa ei si cauta ceea ce este departe de ei.


altii simt necontenit nevoia de a fii liberi, si se sting incet caci libertatea nu exista. sunt unii oameni care fac totul pe dos, pentru care limitele nu exista, care vor sa simta ca traiesc. 




unii oameni vin si pleaca din viata ta, ca niste simplii pasageri. uneori ai impresia ca daca dispari, il va afecta cumva. dar nu e asa, intr-un final el va fii bine, dar tu vei fii disparut.  

Mon coeur s'ouvre a ta voix.

Pret de cateva momente extraordinare nu mai spusesera nimic, doar se privira, de parca pana in acel moment tanjisera sa se vada. Singura miscare era cea a mainii lui care inca ii masa locul invinetit. Aproape imperceptibil, capul lui se apropie de al ei. Buzele ei se despartira. La fel si ale lui. Inima ei ii bubui in piept- sau poate simtea bubuitul inimii lui cand o stranse mai puternic la pieptul sau?
Mana ei urca usor pana la gulerul tricoului lui si se stracura inauntru. 
``-ma pupi?
  -da.. te pup.``
Chipul lui cobori spre ea. Tot mai aproape si mai aproape. Privirea ei se fixa pe gura lui. Aproape ii putea simti gustul ca de whisky pe buzele ei...

Am ramas in camera goala mai singura ca oricand...
Era un vis sau chiar se intampla in realitate? Mi-a fost frica sa deschid ochii, in cazul putin probabil ca nu era decat un vis minunat...Iubesc acele dimineti cand respiratia ta se joaca in parul meu si buzele tale imi devin ceas desteptator. Asta pana cand zbarnaie telefonul acela blestemat si gasesc perna din stanga rece si neprimitoare.



Vreau sa ramana si aici clipele noastre frumoase. Amintirile parfumate - lemn ars si ploaie- cuvinte din priviri, semne de iubire imprastiate pe piele, scantei impartite pe-un cersaf alb, imaculat, pe ritmurile ploii. Ploaia e a noastra. Si focul... Noi ne-am iubit cu fiecare pagina a jurnalului, asta pentru ca exista lucruri care nu se pot scrie.

am pierdut totul, asa ca sunt libera sa fac totul.
este aceea privire din ochii oamenilor care mor. acea departare, aceea distanta care apare intre tine si... restul. simteam cum usor ma desprind si plutesc. mi-am dorit candva sa fiu un fluture. sa stau pe noptiera ta si sa te privesc. sa merg oriunde cu tine, sa te ajut, sa impiedic lucrurile rele sa ti se intample tie. azi, imi era frica. nu de moarte, caci niciodata nu mi-a fost frica de moarte. mi-era frica ca nu mai am sansa sa te vad pentru ultima data. mereu m-au fascinat ochii tai. cum li se schimba culoarea in functie de starile tale de spirit... cum mereu stiam cand te fac fericit. iti simt ca prin vis forma fetei, am impregnate contururile, fiecare umbra si fiecare unghi, in degete. esti pe toata pielea mea, si totusi, atat de departe... as fi vrut sa-ti spun candva ca te iubesc. as fi vrut sa auzi asta de la mine. pur si simplu, doar sa stii. e doar secretul meu acum, si as fi vrut sa fie secretul nostru. as fi vrut sa stii si ..atat. clipa in care mi-am dat seama ca mi-ar fi placut sa-ti rostesc cele 2 cuvinte, cele 8 sunete cristaline, a fost dureroasa. au fost printre ultimele clipe constiente. mai devreme sau mai tarziu tot o sa-mi pierd sufletul. mi-ar placea sa ti-l dau tie... ia-l de aici! nu-l vreau! e periculos ca un cutit..
sunt ca o lava incinsa, dar nu te poti abtine sa nu ma atingi..acum, acum nu ti-e teama de arsura..dar mi-e teama mie..sa nu ma transformi intr-o lava inghetata. sa nu ajung sa luminez inutil, un pat gol. 

Cum e posibil sa reziste cativa bulgari de lumina intr-o mare de intuneric? incotro zboara sufletul tau? 

Si vorbeai de dorinte in vise...

Disordered thoughts

Ochi umezi. Liliac. Rece. Obraji rosii. Ploaie. Febra. Ruj rosu. Ameteala. Telefoane. Greata. Frig. Rau.
Zambete triste. Rasete surde. Tremur. Cantec. Bucurii.Tramvaie. Emotii. Fum. Revelatii. Tarziu. Amaraciune.
Parc. Chimie. Trafic. Oameni grabiti. Tipete. Amintiri. Regrete. Chiuluri. Fluturasi. Neincredere. Dezechilibru.Frunze uscate. Zgomot. Indragosteli. Imbujorare.Ameteala. Ploaie. Poze. Asteptari. Flirturi.Toamna. Doruri. Incertitudini. Prietenii pierdute. Timiditate. Leagane.Dezamagire. Joaca. Nostalgie. Cafea. Esarfa.Sperante. Amar. 



vid..



vise pierdute..



copii..



speranta...

rasete..


gol.









_______________


*She never could get drunk enough to get him out of her mind.






E frig si  mi-e bine. Frigul mi-e ca o patura, ca o protectie parca, ce-mi ofera siguranta.
Visam mereu sa alergam in ploaie de mana. Sa-mi dai un sarut pe obraz si sa ma incalzesti in bratele tale cu parfum de fericire.

Acum nu mai visez nimic. Nu mai merg impiedicata pe strada si nici nu mai am nevoie de vreo mana. Merg in parc fara sa te astept, imi iau o acadea si ma joc cu copiii. Il vad pe noul el si-i zambesc timid.
Nu te mai vad pe tine in nimic. si nici n-o mai iau razna cand merg in locurile noastre.
Azi am fost, am mancat biscuiti pe niste scari de blocuri, si m-am uitat la ploaie fara sa visez.

E drept c-am ramas la fel de aiurita, patetica si stricatoare de lucruri; ca nu ma feresc de ploaie si nici nu ocolesc vreo baltoaca. Ca rad zgomotos si cad din cand in cand.
Mi-e dor de geaca mea de piele si de ghiozdanul meu negru, rupt de tine. Si de caramelele de la buticul din curtea scolii ce s-a inchis. 


Am inchis blogul Aimee, si-am ras ironic citind acele randuri. Patetic.
Am un gust amar.. 


Dar nu regret nimic. 

*Daca nu ai suferit niciodata, inseamna ca n-ai iubit.










* And in that moment, everything I knew to be true about myself up until then was gone. I was acting like another woman, yet I was more myself than ever before...

 *I realized love won't obey our expectations, it's mystery is pure and absolute. 

`you may be breathing, but you aren't alive.

poze vechi si amintiri de demult. un zambet tamp si-o cutie portocalie. un tei batran si-o placuta albastra cu 'str. amintirii'.  un caiet cu pagini arse. lacrimi uscate pe obraji, mult mult fum.. pahare goale. ceata. bancuta cu frunze de toamna. ..dar  ni s-au sters zambetele  de pe chip. mirosul serilor de primavara au trezit in mine sentimente ce de mult au apus. sunt singura si intr-un mod prostesc incerc sa fug. la asta ma pricep cel mai bine. fug ca sa te gasesc, copile.  in iarna aia geroasa cu multe zambete  si vise colorate. in vara in fustita albastra si buclele negre. in oamenii care au plecat de mult din viata ta. incerc sa te gasesc, fugind, fugind mereu, si ma tem ca n-am sa te mai gasesc niciodata. iarna aia e departe. a trecut un veac de atunci. m-am saturat de tot. de tot. ma uit in oglinda si incerc sa vad copilul ala cu straluciri in ochi si zambet strangar. acum mi-e zambetul prea trist si cearcanele adanci si ochii obositi descopera sfarseala, secatuirea din mine. si-as vrea doar sa stau pe-o scara de bloc, intr-o noapte racoroasa ca astea, cu stele si tramvaie tarzii, cu o companie buna si-o sticla de vin. si mult fum.. o durere de cap a doua zi dimineata si par ciufulit si zambet stupid. atata imi trebuie. si sa plec. sa uit. sa nu ma mai uit inapoi.  si nu-mi mai gasesc cuvintele. nu-si mai au de mult rostul. ma invart neincetat printre aceleasi chipuri cunoscute straine care m-au obosit. printre aceiasi oameni si locuri. ma simt ca intre patru pereti fara nici o usa de scapare. cuvintele nu pot exprima totul, iar cutiuta mea ticaitoare se aude din ce in ce mai incet.  aveam nevoie uneori si de zambetul lui molipsitor, de seara aia perfecta cu vin fiert si muzica live si copii fericiti in jur. si bratele lui calde. de seara aia geroasa de decembrie cand ne jucam cu aburii ce-i scoteam pe gura si siluetele noastre umbrite in zidul alb..si cand stateam la o tigare si imi era deajuns doar sa-l privesc. cand imi cufundam capul in tricoul lui si ramaneam acolo fara suflare, ca sa fug de tine. aveam nevoie uneori de-un umar pe care sa plang, de-un suflet cu care sa rad si sa impart fiecare fericire a mea. de oameni care sa ma sune la 4 dimineata ca sa se descarce si eu sa-i ajut. aveam nevoie uneori de-o privire blanda care sa ma linisteasca, de-o voce calda, de-o mana care sa ma mangaie pe par si sa-mi zica ca totul o sa fie bine. * e liniste. e noapte. si ploua, ploua. in aer pluteste mirosul ala de flori si verdeata. vantul bate puternic. e una dintre acele seri racoroase. sta chircita in pat, cu plapuma jumatate pe ea. cearsaful e rece,  si albastru cu catelusi si floricele. o cufunda si mai mult in lumea ei visatoare. abia a ajuns acasa, s-a aruncat in pat extenuata, ravasita, palida, imbracata. nu mai are puterea sa faca un pas, sa-si  faca rutina zilnica. nu.. s-a aruncat in pat si-a ramas muta cu ochii in tavan, cu respiratia oprita. azi nu vrea sa se complaca in  aceeasi monotonie, in aceleasi obiceuri din fiecare zi. e prea obosita si plictisita si da doi bani pe toate nimicurile astea. azi nu mai vrea, azi e doar ea in camera ei, in micul ei univers, acasa, in lumea ei. cu vise de adolescent si pereti portocalii. cu stelute galbene pe tavan. cu amintiri si poze vechi. cu rimel scurs pe perna si parfum dulce al unor iubiri pierdute. inchide ochii si asculta ploaia rece de primavara. dar primavara trecuta e departe. asculta ploaia rece de martie si-un gand  se agata timid de viata. imaginea asta calda  in care el exista undeva totusi, traindu-si viata in continuare,  o calmeaza, o linisteste. acasa al ei.. oaza ei de fericire. simpla lui existenta. si ploua..