Secretul fericirii.

        Iti amintesti cand eram copii si nu aveam nici o grija?Iti amintesti cat de fericiti eram cand unul dintre parinti de aducea ceva dulce?Iti amintesti ca atunci cand ne certam dupa 10 secunde ne jucam iar impreuna?De ce? Pentru ca la varsta aia nimic nu era mai important decat fericirea.Draga straine , pentru ca altfel nu te pot numi ,o sa iti povestesc o mica intamplare care mi-a marcat viata.
        Acum pentru toti conteaza banii.Cand ies pe strada vad batrani intr-o multime de tineri.Nimeni nu-i ajuta.Nimanui nu-i pasa.Vad oameni cu fetele schimonosite de durere.Cine , sau ce, v-a facut asta?Majoritatea dintre voi imi va spune ca Traian Basescu. Insa el v-a interzis sa zambiti?
        Intr-una din zilele trecute am fost la bunica.Intotdeauna mi-a placut sa merg iarna la aceasta.Ca sa ajung acolo trebuie sa strabat padurea alba , mergand pe potecile formate de zapada batatorita de pasii grei ai oamenilor, sa trec pe langa raul inghetat in care razele palide ale soarelui se oglindesc.Mereu cand intru pe poarta vad casa imbatranita de atatea ierni si pe bunica facandu-mi semn cu mana.Refuz sa cred ca aceasta fiinta blajina este batrana deoarece batranetea ducea la moarte, iar daca bunica moare...
        Cel mai mult imi place la bunica ca inca ma trateaza ca pe un copil ,desi , poate ca nu mai sunt unul.Inca un lucru pe care-l apreciez la ea este faptul ca , cu toate ca nu are multe , e cea mai fericita persoana pe care o cunosc.Intr-o zi am intrebat-o:
        -Buni , tu ai fost vreodata trista?
        -Am fost , draga mea , ca orice om. mi-a spus ea zambind.
        -Dar eu nu te-am vazut niciodata trista... i-am raspuns derutata.
        -Asta pentru ca tristetea mea a disparut de cand te-ai nascut tu. mi-a spus imbratisandu-ma puternic.
        -Pai buni , eu sunt secretul fericirii despre care tot vorbeai?
        -Chiar vrei sa-l aflii , nu-i asa?
        -Da buni.Vreau sa-l spun si altor persoane ca sa fie si ele fericite , asa ca tine.
        -Draga mea , secretul fericirii nu este un secret in adevaratul sens al cuvantului.Ca sa fii fericit trebuie sa-ti petreci timpul cu persoanele care te fac fericit.
        Atunci am inteles ca fericirea noastra nu depinde de Traian Basescu sau de oricine altcineva. Ea depinde de noi insine si de persoanele pe care le iubim.

Have less.Do more.Be more.

        Citea atenta din cartea imprumutata de la biblioteca.Mama ei se aseza pe pat , langa aceasta , ii lua cartea din mana si ii spusese:

        -Clara ,dupa cum stii , saptamana viitoare Anca implineste 18 ani.Se intreaba daca , cumva , o vei onora cu prezenta ta la majorat.

        -Nu prea am fost eu apropiata de Anca.. Esti sigura ca m-a invitat?

        -Foarte sigura. Poftim invitatia. ii spusese asta intinzandu-i un plic rozaliu.

        Intradevar,Anca o invita la majoratul ei.Intrebarea era daca Clara se va duce sau nu.Din toate cele 40 de persoane invitate la petrecere , ea cunostea doar doua. Dar se decise ca are si ea dreptul la distractie , asa ca acceptase.

---------------------------------------------------------------------------------------

        Toata lumea se distra. Toti dansau. Impreuna cu ei si Clara facea acelasi lucru. Apoi urma o melodie lenta. Cuplurile invadara ringul de dans. Din pacate ea nu avea partener. Inca o data se gandi cat de mult ii lipseste Stefan. Isi scutura capul , ca si cum ar fi vrut sa indeparteze acest gand.Surprinzator , in aceea secunda primi un sms de la Stefan.

        "-Buna.Ce faci?"

        Insa nu-i raspunse. In urmatoare clipa un tanar o apuca de mana si o conduse pe ringul de dans. Isi puse mainile pe mijlocul Clarei. Aceasta se simti un pic stangace si nu stiu cum sa reactioneze. Atunci tanarul , parca citindu-i gandurile ii sopti incet:

        -Nu te sfii. E doar un dans. Pune-ti mainile in jurul meu si lasa-te condusa de mine.

        Acest sfat fu urmat de un zambet larg. Daca fericirea ar arata precum acest tanar ,Clara nu ar mai sta pe ganduri si ar porni in cautarea ei.Ii ascultase sfatul. Isi puse mainile in jurul gatului tanarului..Isi lipi usor corpul de al lui ,isi ascunse capul in umarul acestuia si inchise ochii.Nu crezuse niciodata ca ar putea dansa in felul asta.

        -Te pricepi. ii spusese tanarul misterios cu aceeasi caldura in glas.

        -As putea spune acelasi lucru si despre tine. ii zambi Clara.

        -Pai cam asa ar trebui.Vezi tu.. eu sunt dansator.As fi cam ciudat sa nu stiu sa fac tocmai asta.

        Melodia se terminase.Clara ii multumise tanarului , acesta ii saruta mana , iar ea se indrepta spre toaleta fetelor.Se privi in oglinda. Era imbujorata.Era frumoasa.Era fericita.Era EA.Exact asa cum era de fapt.Ochii ii erau verzi de aceasta data si ii sclipeau,probabil din cauza gurii de acool pe care o consumase.

         *Si cu toate acestea el nu ii stia numele. Ea nici atat. Insa zambetul si privirea lui i-au dat incredere. Increderea pe care nu o mai avusese niciodata pana atunci. El era genul de tip pe care l-ar putea iubi. El era genul de tip pe care il vroia.