Ascunde-ma intr-un gand si leaga-l de suflet.

    despre ce as mai putea sa scriu in perioada asta cand am epuizat fiecare subiect,oare? probabil ca iubirile esuate au inceput sa plictiseasca. de cele neimpartasite nici nu mai vorbesc. intotdeauna am crezut ca oamenii nu pot intelege sentimentele celorlalti. mi se pare imposibil sa iti dai seama ce este in sufletul persoanei de langa tine, la ce se gandeste si care va fi urmatorul ei gest.
     atunci despre ce sa scriu? si oare de ce simt nevoia sa fac asta? imi place sa exprim totul in cuvinte, si nu stiu de ce,dar romana mi se pare cea mai frumoasa limba. nu e vorba doar de faptul ca e limba mea natala, dar sentimentele scrise parca sunt mult mai profunde. la urma urmei sunt usor impresionabila, nu?
     dragul meu, daca vei decide sa alegi o alta persoana cu care sa-ti impartasesti viata, te rog sa alegi pe cineva ca mine. sunt constienta de faptul ca asa ceva nu este posibil pentru ca, probabil prin cate ai trecut, te-ai saturat de caracterul meu. ma enervez prea repede. stiu ca de multe ori reactionez fara sa gandesc, asta fiindca ma doare. ti-am spus candva ca as suporta cu usurinta o durere psihica in detrimentul uneia fizice. parea atat de usor de indurat asa ceva in momentul in care ma tineai tu de mana.
     vei fugi de persoanele care iubesc ploaia si de cele cu parul vraiste fiindca iti vor aminti de mine. nu te vei mai uita dupa amatori care chinuie chitarile in parcuri si care canta cu lacrimile siroind pe obraji melodia lor preferata. cantecele folk te vor face sa te gandesti la mine. ciocolata calda nu o sa mai bei, deoarece ritualul ar fi incomplet fara trupul meu gol in bucatarie care sa astepte ca apa sa se incalzeasca in timp ce fredoneaza neincetat un ritm de mult uitat si se leagana usor cu ochii inchisi.
     te vei feri de persoanele care citesc fara oprire carti despre care nu a auzit nimeni. nu vei mai merge cu nimeni cu cortul la luncavita de frica sa nu iti mai povesteasca cele citite pana cand soarele lenes se gandeste sa apara pe cer. cand vei trece cu bacul nu doar trupul tau va pluti peste apa, ci si gandul tau v-a ajunge la mine la fel ca lampioanele pe care obisnuiam sa le inaltam mereu.
     fetele cu vanatai inexplicabile pe picioarele si cu zambetul larg ti se vor parea de acum inainte un cliseu. mereu cand vei merge in brasov te vei gandi la zilele petrecute la rockstadt si la plimbarile tarzii pana la pensiune. probabil ca urmatoarea ta prietena va fi o persoana care fumeaza, deoarece eu obisnuiam sa ma plang de gustul de tutun care imi ramanea pe buze dupa ce te sarutam.
    nu sunt trista fiindca altcineva se va bucura de tine. nu sunt trista deoarece nu vei mai fi tu cel care sa se afle in dreapta mea, de asemenea. ma bucur enorm ca am ajuns sa te iubesc cu disperare. nu puteam sa imi aleg o persoana mai buna de la care sa accept atatea lovituri directe. mi-ai bandajat ranile pe care le-am avut. ai deschis si altele in schimb, dar asa cum mi-ai spus si tu, ne-am marcat existenta unul altuia.
     te-am iubit, te iubesc si te voi iubi intotdeauna, indiferent de persoanele din jurul meu. tu ti-ai castigat locul in inima mea tocmai fiindca ai ramas cand mi-ai vazut demonii si nu ai incercat sa ii indepartezi. I-ai invitat la o cana de ciocolata calda in timp ce imi mangaiai parul. poti sa te feresti de persoanele ca mine, poti sa gasesti pe cineva fix dupa chipul si asemanarea mea, dar te rog sa nu ma uiti. tine-ma inchisa intr-un loc uitat de lume si nu lasa pe mine sa afle ca ma aflu acolo. scoate-ma din buzunarul camasii doar atunci cand ajungi intr-un loc nou si arata-mi imprejurimile, apoi ascunde-ma cu mare grija in bucatile tale de suflet ramase. eu voi face la fel.

ma doare ceva aici, in piept. imi vine sa-mi smucesc inima sa nu mai simt durerea.

I am all in a sea of wonders.

     nu am nimic de scris. atat doar ca nu mai stiu ce simt. habar nu am ce se intampla cu mine si nu am nicio idee daca am prieteni. ciudat e ca nu m-ar deranja daca as fi singura pentru totdeauna. as gasi ceva de facut. probabil mi-as chinui chitara mai des..
     am asteptat doua luni ca sa-mi las unghiile lungi si tocmai in ziua in care le-am facut rosii am simtit nevoia inexplicabila de a canta la chitara. evident ca ele au avut de suferit, insa mi-ar fi placut sa nu fi pierdut atat de mult timp cu aranjatul lor. cred ca am uitat cine sunt, ce-mi place..
    probabil m-am pierdut in ochii lui albastri fara ca macar sa-mi dau seama si ceea ce e ironic e faptul ca urasc nuanta asta. majoritatea prietenilor mei au avut ochii albastri. poate ar trebui sa corectez cu au ochii albastri*, dar nu mai sunt prietenii mei... chiar, eu am prieteni?
     copil naiv.. nu te deranjeaza ca nu ai prieteni, chiar tu ai spus asta. gandeste-te la facultate si la nimic altceva. rupe toate relatiile pe care le-ai creat pana acum. sustrage-te din orasul asta ca si cum nu ai facut niciodata parte din el. la urma urmei sustii mereu ca esti unica, nu? nu ai nevoie sa faci parte dintr-un grup, sa fii dintr-un anume oras sau sa ai anumite trasaturi. tu poti sa faci orice..
     sau cel putin puteai sa faci orice.. doar ia o pauza de la tot si incearca sa dormi mai mult. totul o sa fie bine, asculta-ma doar. stii ca mereu am avut dreptate. odihneste-te, dar nu uita sa te trezesti..

You made me feel like everything i did for you wasn't enough when to me it was a lot more than i could have ever done for anyone else.

 „Nu veți fi niciodată fericiți, dacă așteptați mereu pe cineva să se gândească la voi, să vă înțeleagă, să vă ajute, să vă iubească, fiindcă toate lumea are grijile și problemele ei. Cineva va fi poate aproape de voi un moment, dar în clipa următoare va fi ocupat în altă parte și va trebui să vă descurcați singuri. De aceea vă sfătuiesc: nu vă bazați atât de mult pe alții, deoarece atenția, prietenia, iubirea lor sunt prea nesigure. Într-un moment vă simțiți înțeleși, susținuți, dar ce se va întâmpla în momentul următor?
Nu trebuie să așteptați nimic de la alții, și mai ales iubirea lor. Ea poate veni, desigur, poate veni chiar fără încetare; dacă vine, să fie binevenită, și veți mulțumi Cerului, dar nu trebuie să o așteptați. Vreți să fiți fericiți? Nu cereți să fiți iubiți, ci iubiți voi, zi și noapte, și veți fi mereu fericiți. Poate că într-o bună zi veți întâlni o iubire formidabilă… Da, de ce nu? Aceasta poate veni, dar să nu o așteptați.”
(Omraam Mikhaël Aivanhov)

    dupa cate scrie aici ar fi trebuit sa fiu fericita de mult pentru ca iubesc tot ce ma inconjoara si ma bucur de fiecare adiere de vant in parte. atunci de ce nu sunt? mai era un citat care spunea ca fericirea adevarata tine intotdeauna numai o clipa.. deci cum poti fi fericit iubind? sau poate ca oamenii iubesc din in ce in ce mai putin. asta ar putea fi motivul pentru care sunt fericiti si tot asta ar putea fi cauza datorita careia persoanele care te iubesc se indeparteaza atat de usor de tine.. ca sa fie fericiti tre' sa iubeasca in fiecare secunda.. doar asa se pot ridica cu trei metri deasupra cerului.
     am iubit cu patima vantul care-mi deranja parul. am iubit cainele care s-a jucat cu mine la potcoava in ziua in care nimeni nu a avut timp de persoana mea. am iubit leaganul rece pe care m-am asezat in vara asta impreuna cu cel mai bun prieten al meu si in care am plans. am iubit blocul acela inalt cu balcoanele libere unde am stat cu doi amici si ne-am jucat prinsa cu toate ca aveam aproape 18 ani. am iubit soarele care mi-a ars umerii la lepsa. dar cel mai mult cred ca te-am iubit pe tine,dragul meu.
     am iubit felul in care imi stergeai lacrimile. am iubit faptul ca ma tineai in brate fara sa fiu nevoita sa-ti cer asta. am iubit latura ta linistita si ascultatoare. am iubit faptul ca ma iubeai.. si ce-i cel mai rau e ca inca fac asta cand tu ai plecat mult prea departe ca eu sa te pot ajunge..
     stiu, ti-am spus ca am sarutat pe altcineva, dar asta pentru ca in perioada aia ai vrut tu prima data sa ne despartim. am vrut sa vad daca as putea fi cu altcineva, insa dupa ce buzele mele le-au atins pe ale lui am bufnit pur si simplu in lacrimi. am facut ceea ce mi-am jurat ca nu voi face niciodata doar pentru ca sufletul meu si al lui erau compatibile.. iar tu m-ai numit in cel mai injositor mod posibil..
     insa dragul meu, eu m-am intors pentru tine. mi-ai spus prin ce perioada nasoala treci si in loc sa fiu eu fericita cu cineva care m-ar fi putut iubi mai mult decat am iubit eu vreodata te-am ales pe tine. am vrut sa fiu langa tine si sa-ti repar sufletul chiar daca as fi fost nevoita sa ti-l ofer pe al meu. insa intre timp m-am indragostit de tine cu fiecare molecula a mea. fiecare particica din mine ravneste la tine tocmai acum cand tie ti-a pierit orice sentiment...
     vreau sa nu uiti ca eu te-am iubit mai mult decat te-ar fi putut iubi altcineva. vreau sa nu uiti ca cine o sa te sarute pe tine va saruta urmele buzelor mele, cine se va apropia de urechea ta va vedea soaptele mele spuse la luncavita, cine va incerca sa te tina de mana va vedea semnele sarutarilor mele. vreau sa nu uiti ca in timp ce tu esti la petrecerea asta unde o sa bei si doar tu stii ce o sa mai faci eu sunt acasa asteptand sa se faca dimineata si sa vorbim.
     si vreau sa mai stii ca nu-mi mai pasa de nimic, nici de tine, nici de mine, nici de lumea asta mare din care doua fire de nisip ca noi fac parte. dar eu sunt persoana dinafara familiei tale care te iubeste atat de mult incat si-ar da si viata pentru tine fara sa i-o ceri. nu-ti bate joc, iar daca pleci, aminteste-ti ca nu voi mai putea sa ma intorc vreodata fiindca dupa ce as scapa de ruinele in care m-ai lasat, o singura piatra pusa gresit s-ar putea sa porneasca razboiul din care ai incercat sa te sustragi.
   ...si totusi poate ca am asteptari prea mari de la tine, de aia nu sunt fericita.

I know it hurts. It hurts that he never told you why.

    incetul cu incetul ma pierd. ma afund din ce in ce mai adanc in intunericul asta. mi-e atat de frica de el pentru ca nu reusesc sa vad nimic. pierd notiunea timpului. pierd oameni. pierd bucati de suflet. asteptarea asta continua imi stoarce fiecare lacrima de viata din corp. nu am ce sa fac. prea multe imagini in minte si prea putine in realitate. intunericul asta se intinde peste tot.. nu stiu unde sunt.
    am realizat ca joc anumite jocuri doar ca sa fiu mai aproape de el, acum cand a plecat mult prea departe sa-l ajung.. eu am ramas in spate in genunchi si murdara de noroi pe maini. parca ma afund in noroi miscator si cred ca de fapt fiindca si-a dat seama unde aveam sa sfarsesc a plecat fara a mai sta pe ganduri. oamenilor le este usor sa plece..
    cei care raman sunt pierduti. nu poti trai in trecut. nu te poti intreba in fiecare zi de ce nu isi mai petrece timpul cu tine si prefera sa iasa cu persoane care nu-l merita, persoane care nu pot pastra lcururile doar pentru ele, persoane care imprastie zvonurile pe unde apuca. oameni cu doua fete care nu merita nici macar priviti in ochi. ignorati-i.
    nu te poti gandi toata ziua de ce este gol pe dinauntru atunci cand e cu tine.. te omoara gandul ca nu poti face nimic pentru a face lucrurile ca iainte.. dar sentimentele se schimba, nu? credeam ca ai crescut, bianca, insa ai ramas la fel.. aceleasi asteptari banale de la oameni.. acelasi suflet umil si loial care s-ar lasa taiat cu foarfecul doar ca persoana de langa el sa fie fericita..
    am citit undeva ca iubirea inseamna sa-l lasi pe celalat sa fie fericit indiferent de ce se intampla cu tine.. poate ca el e fericit fara mine in preajma. poate faptul ca am facut iar greseala de a-mi lasa cateva zile garda jos a trebuit sa fie scump platita..
     imi pare rau ca nu mai stiu sa-mi ridic zidul la loc..urasc faptul ca trebuie sa ma cunoasca lumea asa, cu personalitatea mea slaba la vedere.. dar oare esti slab daca plangi? esti slab daca tot ce-ti doresti sunt cateva ore de iubire? esti slab daca iti doresti din tot sufletul ca persoana pentru care poti face orice sa-si petreaca doar cateva minute vorbind cu tine despre voi doi? esti slab...
     copil prost. poate ca nu esti slab fiindca stiu cate ai avut de indurat si stiu ca de fiecare data te-ai ridicat mult mai sus decat ai fost prima oara. DAR ESTI PROST, COPILE. faci mereu aceeasi greseala. construiesti un labirint infinit in care ii lasi pe necunoscuti sa se piarda, iar cand unul dintre ei are rabdarea sa treaca de jumatate, te daruiesti in intregime.. uiti sa pastrezi rezerve pentru tine..
    esti prost copile, fiindca nu inveti niciodata din greseli. mereu speri ca sufletul tau nobil sa iasa in evidenta, dar tot ceea ce apreciaza oamenii astia la tine tine doar de aspect. niciunul dintre el nu o sa fie mandru ca te-a cunoscut. niciunul dintre ei nu o sa te tina in brate fara vreun motiv ascuns. niciunul dintre ei nu o sa te iubeasca doar pe tine. nimeni nu o sa atinga doar buzele tale cat timp veti fi impreuna. toti vor vrea sa te dezbrace de secrete, apoi de haine, iar mai apoi sa plece.
     TREZESTE-TE... te rog, trezeste-te acum cat inca mai poti iesi din nisipul asta miscator.. TE ROG TREZESTE-TE ODATA, FIR-AI AL DRACULUI..... dar nu poti, nu? nu.. esti pierdut...copil prost.

how you make others feel about themselves says a lot about you.

     aparent ar trebui sa distrugi ce te distruge pe tine,dar cum faci asta fara sa existe consecinte? iti spun eu. nu ai cum. daca as avea cum as face-o cu cea mai mare placere fiindca persoanele care ar trebui sa stie totul despre mine sunt fiintele care-mi taie aripile, care ma scuipa si care-mi lasa cicatrici mai adanci in suflet decat am avut vreodata pe piele.
     in fiecare noapte stau si pun la cale un nou scenariu care se va derula doar in mintea mea. ma adancesc din ce in ce mai mult in mocirla si am renuntat sa strig dupa ajutor. ori ies eu de aici singura,ori opresc jocul asta meschin. am doua optiuni. sufera ei sau sufar eu si cred ca stim cine are orgoliul mai slab aici.
     va pot distruge fara sa stau pe ganduri, insa in momentul de fata trebuie sa va folosesc ca sa ajung acolo unde vreau. dupa o sa dispar iar voi nici nu va veti mai aminti ca aveati doi copii. oricum intotdeauna a fost unul singur. degeaba incercati sa compensati prin lucruri materiale, degeaba imi impuneti anumite programe pe care nici macar voi nu sunteti capabili sa le respectati. degeaba imi spuneti mie ce e bine si ce e rau cand voi alegeti raul.
     cand voi fi pe propriile picioare nu o sa ma comport ca voi niciodata. tuturor le-am vorbit cat de frumos am putut despre cine sunteti. mi-as fi dorit sa fiti asa cum v-am descris eu,dar in zadar...
     imi pare rau ca sunt blocata cu voi si cu progenitura voastra. si-mi pare si mai rau de mine fiindca trebuie sa joc rolul copilului perfect insa intotdeauna gasiti ceva care sa nu va convina si cand incetez sa mai fac asta, ma prindeti in lanturi.
     n-am nevoie de lanturi. sufletul imi e mult mai liber indiferent de ceea ce faceti voi.

remember,pain always changes people.so don't hurt them if you don't want them to change.

     si unde e iubirea pe care te-ai laudat ca mi-o porti? unde sunt cuvintele care-mi incantau auzul? unde sunt toate sentimentele pe care mi le aratai fara sa le cer? unde ai ascuns ultimul gram de umanitate? de unde ai facut rost de atata raceala sufleteasca?
     chiar mi-am imaginat ca intreaga ta fiinta vibreaza de fiecare data la atingerea mea. am presupus ca esti unul dintre putinii care au ajuns sa ma iubeasca asa cum mi-au marturisit ca o fac. credeam ca am reusit sa aduc primavara in sufletul tau inghetat dupa ce prima ta iubire ti-a putut trada increderea in cel mai injositor mod posibil. am vazut-o azi cand asteptam sa fac speaking-ul de care tu te-ai lipsit rapid si nu am putut intelege ce anume ai putut iubi la ea. razul ala strident, vocea pitigaiata si felul balbait de a vorbi mi-au conturat portretul unei fiinte banale, fara prea multe asteptari de la viata.
     e amuzant cum mereu ma arunc cu totul in bratele persoanei care poate sa ma raneasca cel mai tare si sper ca ea sa o faca, insa in momentul in care-mi vede ranile sangerande sa se opreasca pentru ca pot sa indur orice pentru ea, insa nu si indiferenta. am avut parte de prea multa fara ca macar sa o merit,iar de la tine, dragul meu, nu sunt dispusa sa accept nimic care are legatura cu asta.
    rad isteric si necontrolat cand realizez ca tu chiar ai uitat cu cine ti-ai petrecut mai mult de un an. nu-mi vine sa cred ca tu nu realizezi ce fel de persoana sunt eu. nu este nicio problema, sa stii. asa cum m-am descurcat cu cei dinaintea ta, o sa ma descurc si cu tine. asta pentru ca toti sunteti la fel.
     toti oamenii, indiferent de sexul, rasa, cultura lor, sunt la fel. mi-am inchipuit ca esti diferit. la fel ca stefan gheorghidiu din "ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" am venerat o imagine ireala a persoanei pe care am crezut ca o iubesc. am ridicat-o in slavi si nu i-am refuzat niciun capriciu.dar am gresit tocmai fiindca ti-am scos cu grija lantul si l-am legat in jurul gatului meu pentru a-ti demonstra ca toti suntem imobilizati doar de gandirea noastra,ci nu de obiect in sine.
     tu insa l-ai legat mult mai strans si-ai venit de fiecare data sa te bucuri de ce am de oferit, fara a lasa ceva in schimb decat ceea ce e specific voua, fiinte egoiste, praf. nu stiu data te iubesc sau daca te urasc in momentul de fata, insa stiu un singur lucru. ai uitat cine sunt si ca eu pot obtine orice imi propun prin propria mea munca. nu e nimic. ai rabdare doar si spera sa nu superi zeii fiindca nu stii ce catastrofe pot abate asupra ta, biete muritor.

lumea o numeste maturitate...eu ii zic deficit.

     n-am mai scris pentru ca el mi-a spus sa nu mai scriu despre persoana sa,iar fara un subiect bine definit blogul meu a ramas pustiu... nu mi-am pastrat unghiile lungi fiindca el mi-a spus ca ii placeau mai mult cele scurte care-mi permiteau sa cant la chitara si pe care nu ma chinuiam sa le aranjez in vreun fel... mi-am prins parul deoarece mi-a marturisit ca-i place cum imi sta cu o coada de cal... am renuntat si la dungile de la ochi pe care obisnuiam sa le fac din ce in ce mai mari pentru a-mi umbri tristetea din ei datorita simplului fapt ca el mi-a sarutat fruntea si mi-a spus ca ma iubeste mai mult asa, fara niciun fel de interventie din afara.
     am renuntat si la orgoliul meu imens pentru a ma dedica in intregime lui,dar am facut din nou aceeasi greseala.. mi-am lasat masca sa se sparga,iar el s-a plictisit din cauza lipsei unei provocari, a unui mister care a crezut ca va dura o viata.. ei bine, a durat doar un an si aproape o luna fara 7 zile... 7. numar norocos, nu-i asa? jackpot..
     nu-i nimic. nu vreau sa-mi plang de mila sau sa fac pe cineva sa simta vreun gram de compasiune pentru mine,insa dragostea mea pentru oameni o sa se transforme incet incet in indiferenta. nimeni nu merita sa renunt la absolut nimic cu scopul de a-l tine cat mai mult langa mine.
     mi-am invatat lectia. sunt singura.. la fel de singura precum am fost si la inceput. nu-mi pare rau de absolut nimic din ceea ce am facut impreuna, poate doar de caramizile pe care le-am dat jos pentru a-l lasa sa-mi intre in suflet.. pe el nu l-am numit sufletul meu..singurul...
     dar azi zambesc chiar daca am urlat atat de tare incat si dumnezeu s-a minunat de intensitatea strigatului meu. zambesc cu toate ca fiinta mea intreaga sangereaza fara incetare iar mintea mi-e mai bolnava ca niciodata. zambesc fara a tine cont de cearta avuta cu mama mea si de cuvintele din ce in ce mai grele aruncate mie dar la care am putut sa le raspund cu un ras ironic...
     imi pierd iar farama de umanitate,dar nu-i nimic. zidul pe care-l voi ridica acum va fi de nepatruns iar pe interiorul lui vor fi desenate toate visele mele frante cu sangele care mi s-a prelins de pe ambii obraji. trist e ca numele blogului nu mi se mai potriveste.. zambetul de copil a fost inlocuit de multe lacrimi. cred ca asta inseamna sa te maturizezi, insa nu-mi place..
     mi-e foarte dor de tine copila cu vanatai permanente in genunchi si cu o parere atat de buna despre oameni... unde esti? nu te mai ascunde,te rog si lasa-ma sa te gasesc. promit ca daca nu te mai feresti de sufletul meu plin de cicatrici o sa te mai imbratisez o data.