Decât să se termine aşa,mai bine nu începea.

în principiu mi-am zis că n-o să scriu despre persoanele ca voi. cel putin nu aici. însă trebuie să-mi împart doza de ironie pe ziua de azi. am citit undeva zilele trecute că omul începe să zică lucruri rele despre tine când nu-i mai faci pe plac.de un adevăr mai mare ca ăsta nu m-am mai lovit de ceva timp. m-ai numit falsă fără ca măcar să fi avut 3 conversaţii întregi cu mine. mă vezi pe holurile şcolii , te comporţi de parcă suntem extrem de apropiate , mă saluţi de câte ori ai ocazia şi-mi zici mie că sunt falsă?dacă ar fi să-ţi zic în vreun fel , ţi-aş spune ipocrită. nici mai mult , nici mai puţin. joci rolul unei prietene ,iar pe la spate vorbeşti ca o femeie de mahala. n-am vrut să-mi fac nicio părere despre tine fiindcă nu te cunoşteam. nu ştiam cum eşti însă nici nu m-a interesat. ţi-aş spune că de la tine m-aş fi aşteptat oricând la lucrurile de genul ăsta,dar nu m-ai crede.întotdeauna ai avut impresia că vreau ca tu să te cerţi cu nu ştiu cine , că vreau să-ţi stric prieteniile. cică omul urăşte la alţii ce urăşte la el. nu mă miră. asta urăşti tu la tine,draga mea? afirmi că mi-ai spus în faţă întreaga tărăşenie cu falsitatea. nu. n-ai spus nimic. crede-mă, mi-aş fi amintit asta. mi-ai spus doar într-o zi pe hol de faptul că el a spus ce a spus despre ana iar eu am infirmat asta. probabil a spus-o fiindcă-mi petreceam mai mult timp cu ea decât cu oricine altcineva. mă deranjează faptul că vorbeşti doar ca să te aflii în treaba. n-avem nimic in comun decât sexul. da , amândouă suntem gajici. ei , şi? nimic altceva nu ne leagă şi ar fi bine nici să n-o facă. n-am să-ţi spun de greşelile tale. o să-ţi dai singură seama de ele. 

iar ţie ana , n-am ce-ţi spune. mi-ai demonstrat faptul că prietenii nu există sau cel puţin voi nu sunteţi unii dintre ei. cu toate că s-au plimbat fără niciun fel de jenă prin sufletul tău, n-am niciun stres să te bârfească cu cine apucă. nu-i nimic. însă mi-e ciudă că cineva m-a avertizat în privinţa voastră , dar n-am vrut să-l ascult. mi-a demonstrat încă o data că pot avea încredere deplină-n el. atâta atenţie meritaţi. ştiu c-aţi observat că nu vă bag în seama pe holuri. că practic nu vă vad. asta fiindcă m-am convins. poate că sunt naivă să cred în prietenie , însă nu sunt proastă. acesta este ultimul gram de atenţie dat vouă. nu vă doresc nimic. nici binele , nici răul. însă cândva veţi realiza cine-i falsul aici. annusca, tu vei suferi mai mult ca ea , care nu-şi da niciun fel de interes.

 dacă manânci caramele , nu te plange c-ai carii.

Pentru tine,copil aiurea.

Nu ştiu cum aş putea începe postarea asta. De fapt , nu ştiu dacă am ceva destul de important de tastat încât să o postez. Poate doar am nevoie să mă eliberez. De ce?Nici eu nu ştiu.
Am momente când îmi spun că azi o s-o termin cu tine. Definitiv. Insă fix a doua azi faci ceva ce nu poate fi trecut cu vederea.Ce fel de om eşti tu?Unde se ascund oamenii ca tine?
Amuzant e că am început să ţin la tine din întâmplare,fără să vreau,fără să realizez.Ştii cum a început totul? Am să-ţi spun.Nu ştiu de ce dar azi simt nevoia să tastez toate astea ştiind că tu nu le vei citi niciodată. Sau dacă le vei citi, va fi peste mult timp,când ele nu vor mai însemna nimic..aşa că rămân la prima varianta. N-ai să le citeşti.
Prima dată am încercat să vorbesc cu tine doar pentru a-i arăta unei persoane că nu sunt dependentă de ea,când poate că eram.Ma cunoşti . Sunt o persoana orgolioasă.N-am să recunosc niciodată când depind şi de altcineva înafară de mine.La prima vedere păreai o persoană cu care puteam purta doar o conversaţie şi atât. Însă cine te-a pus oare să te ţii după mine? Cine? Când ai încetat s-o mai faci , am început eu să mă ţin după tine. Îmi păreai simpatic.Erai ca un copil ce nu ştia ce e aia viaţă.Păreai.. pur. Da , ăsta e cuvântul. Pur.Nu ştiai nici cum să-mi vorbeşti.Nu ştiai nici măcar să minţi. Mai ştii? Intr-o seara am vorbit până târziu şi la un moment dat m-ai întrebat dacă şi mie-mi place ploaia.Mi-ai pus întrebarea aia ca şi cum ştiai deja răspunsul.Şi dupa ce ţi-am confirmat bănuielile, mi-ai zis c-ai putea să mă iubeşti.Ăla a fost momentul când ai nimerit replica la timpul potrivit.Atunci te-am iubit..Apoi nu ştiu cum de ti-a venit ideea cu jocul ala idiot ,dar care m-a făcut să mă lipesc de tine. "In the game of seduction there is only one rule: never fall in love." Cine avea să încalce primul regula , pierdea. N-am idee cine a încălcat-o primul sau dacă a încălcat-o cineva... sau poate jocul nu-şi avea locul de la început. Dar.. mhm.. am pierdut.
Şi-apoi a urmat cearta de pe 31 decembrie.Frumoasă zi , hm? Dintr-un motiv sau altul ai simţit nevoia să mă faci să mă umilesc în faţa ta. Eu , îţi dai seama? Te-am refuzat scurt şi rece. Ştiam că lucrul ăla avea să te enerveze,dar o meritai.Omului îi dai exact cât merită.În momentul ăla nu meritai mai mult.În momentul ăla meritai să-mi bag picioarele în orice fel de relaţie aveam şi să te las în pace.Să te las să treci prin viaţă singur , fără o persoană ca mine care să-ţi dea sfaturi.M-ai pus să-mi cer scuze când nu greşisem doar ca să mă umileşti.Să te simţi.. bărbat?!Un crin nu-şi pierde puritatea nici măcar când e tăvălit prin mocirlă. Eu n-am fost . Nu în momentul ăla. Apoi peste 5 ore , după ce m-ai lăsat să mă frământ , să mă condamn , să cred cele mai rele lucruri despre mine m-ai sunat.. şi.. şi mi-ai spus că eşti doar în pantaloni şi că nu intri in casă până nu te iert.Mi-ai spus că n-aveai nevoie de cineva care să te ţină în lesă,că nu mă meriţi,că odata şi odată tot m-ai fi călcat în picioare.Şi-apoi te-am întrebat de ce crezi că cineva vrea să te umilească.Mi-ai raspuns prin doua cuvinte. "Scutul leului. Când nu poate câştiga,fuge.Aşa-i?"Totuşi m-ai condamnat fiindcă nu te-am iertat imediat.Mi-ai zis să găsesc pe altcineva care să-mi aduca ploaia.Cretine,tu eşti singurul care poate face să conteze ploaia aia. Cineva mi-a zis c-o să-mi frângi inima. Avea dreptate. Bine totuşi c-am avut folie protectoare pe ea. Şi-a revenit. Rana de atunci s-a vindecat.Cu ajutorul tau , ce-i drept , da' s-a vindecat.
Acum câteva zile am întrebat un prieten ce e cel mai important când scrii o scrisoare .Aveam de făcut o tema la română ,cred.Ştii ce mi-a răspuns?Adresa.Dacă n-o trimiţi,ai scris-o degeaba.Ţi-ai pierdut timpul degeaba.Asta e una dintre acele scrisori virtuale..
Însă de un lucru sunt sigură.Sunt sigură că ai zâmbit măcar o dată gândindu-te la mine. Mă admir pentru lucrul ăsta ,să ştii.Câteodată am impresia că eu te-am învăţat să iubeşti,să te zbaţi,să ai răbdare,să suferi şi să speri.Eu te-am trecut prin toate ţinându-te de mână în timp ce-ţi cream iluzii banale despre viaţă. Eu te-am ascultat şi te-am certat din nimicuri,doar de dragul de-a te vedea puţin supărat.Eu te-am învăţat tot ce ai uitat despre viaţă şi despre iubire,chiar dacă nu ai fost al meu. Nu poţi avea vântul oricât de mult îţi doreşti asta.
Dar trebuie s-o spun acum , fiindcă n-o să mai am curajul s-o spun cu altă ocazie. Mă bucur că te-am cunoscut. Ştii , eu nu ştiu sigur dacă Dumnezeu există , dar îi mulţumesc în fiecare zi că mi-a dat ocazia să te cunosc , să-ţi intru in suflet , să-ţi cunosc trecutul , amintirile , viaţa, să te cunosc pe tine. În ciuda lucrurilor rele pe care le crezi despre tine ,să ştii că meriţi multe. Mult mai multe decât îţi imaginezi,iar persoanei căreia-i vei aparţine va fi una norocoasă fiindcă va avea ce discuta cu tine,va avea cui să-i ceara sfaturi,va avea de cine să fie iubită.Iar tu vei şti exact ce să-i spui şi când să-i spui cele mai minunate lucruri. Am vărsat vreo două lacrimi.Ai putea spune că sunt puţin geloasă,dar nu. Mă pregătesc pentru mai târziu.Ştiu că vei pleca cândva.Sper ca ziua aia să nu fie azi. Nici mâine.

Viaţa merge înainte.Noi rămânem în trecut.

azi mi-am dat seama de un lucru. am realizat că ne-am folosit reciproc.eu ţi-am readus fericirea,iar tu m-ai scăpat de trecutul pe care-l purtam cu mine.ai spune că toată lumea câştigă,nu?ironia e că acum tu ai devenit trecutul meu. ce-i de făcut?
m-ai folosit doar când erai bulversat,confuz.aveai nevoie de cineva care să-ţi readucă echilibrul.cineva care să te poată purta prin viaţă şi să-ţi arate cât de frumoasă poate fi.cineva care să te înveţe cum s-o trăieşti.şi-ai dat accidental peste mine.sufletul meu de copil n-a ştiut să se ferească de cei ca tine. să nu mă înţelegi greşit. şi eu am avut nevoie de-o astfel de persoana ,dar n-am putut doar să te folosesc fără să-mi intri în suflet. însă odata ce ţi-ai redobândit fericirea ai uitat de cel care ţi-a oferit-o. iar de fiecare dată când o pierzi,te întorci să ţi se ofere alta-n schimb.cât de meschin poţi fi?
am obosit,copil aiurea ce eşti.n-am de unde să-ţi mai fac iluzii despre viaţă şi fericire fiindcă nu mai stiu ce înseamnă cuvintele astea. îmi goleşti sufletul pe care tot tu l-ai salvat.pur şi simplu lucrurile nu mai merg aşa.
dar,hei.pe cine păcălim noi? asta-i în firea noastră,nu? putem să îngenunchiem pe oricine fără ca el măcar să ştie.am înţeles. o să mă ridic din mocirlă. o să-mi sterg lacrimile şi golul din suflet. gata. a trecut. la urma urmei sunt o persoană bună. abisul din inimă se micsorează. sau poate toată situaţia asta ţine de spiritul competitiv. te cunosc la fel de bine pe cât mă cunosc pe mine. te-aş putea face să-ţi pară rău pentru toate,dar nu. care ar mai fi distracţia?şi se spune că puterea celor cu adevărat puternici se manifesta aşa. să ştii că poţi distruge pe cineva , să n-o faci şi acela să nu afle niciodată.
bine. n-am să te caut. ai plecat singur. tot singur te vei întoarce. dacă nu.. n-am decât să mă resemnez şi să caut un alt chip care să-mi readucă prezentul şi în ochii căruia să văd fericirea. oamenii ăştia se găsesc oriunde,iar la felul meu de a fi , crede-mă, pot găsi mulţi. mai rău e de tine. nu toţi îţi pot vindeca cicatricele.nu toţi îţi pot oferi fericirea la micul dejun. dar sper să fii recunoscător fiindcă m-ai întâlnit. persoanele ca mine trebuie păstrate. când o să realizezi asta va fi prea târziu. voi lăsa părerile de rău pentru atunci.


you are beaufitul,but you're empty. no one could die for you.