mi-e teama ca am sa uit lumina rasaritului ce-ti scalda chipul. mi-e teama ca am sa uit senzatia bratelor tale in jurul meu. mi-e teama ca am sa uit dulceata buzelor tale si bataile inimilor noastre impreuna. mi-e teama ca am sa te uit.
am fost doar doi straini intr-un tren de noapte. 2 suflete pereche ce-o sa se intalneasca in alta viata, caci asa mi-ai promis.
"in alta viata"... nu m-am uitat in urma, nu ti-am facut din mana... am fugit din gara, mi-am aprins o tigara si am inceput sa plang. nu cu un motiv anume, ci pentru un strain ce mi-a dat increderea ca daca nu mai pot iubi, pot spera macar la asa ceva.
imi pare rau ca nu-ti pot multumi fata in fata. dar cred ca asta este una dintre probleme..nu iti mai pot regasi chipul decat in sufletul meu..ai plecat atat de curand.. inca putin timp..
nu este vina ta, sunt eu..
deja imi lipseste senzatia aceea ca sunt importanta pentru cineva, chiar si pentru cateva ore. ca te simti in siguranta in bratele mele, incat sa adormi ca un copil. te-am trezit cu un sarut pe obraz. atat am stiut sa fac, era prea devreme pentru soapte de iubire. prea devreme, prea repede...
nu trebuia sa fiu in acel tren, trebuia sa mai privesc inca un rasarit de pe plaja. dar veneam sa ma intalnesc c-un capriciu, inca o prostie de "copil", ce-mi face rau. si asta m-a impins in bratele lui, acolo unde am gasit un suflet flamand de iubire. eram ca doua piese de puzzle perfecte. un tot reintregit, ce a asteptat asta o viata intreaga. de nu erau sutele de kilometrii si atatea gari pustii intre noi... daca. daca mai aveam un sarut, o ultima imbratisare, o ultima privire. daca mai aveam timp...
nu am avut nevoie de cuvinte. pur si simplu, am stiut. amandoi.
dar nu mereu se intampla ce ar trebui. daca am fi intr-o poveste, si cum mereu povestile se termina cu happy end, acum te-as tine de mana si mi-ai sopti la ureche ca totul va fi bine. ai fi langa mine.
dar nu esti.
" Locul 22 este al meu..."
"In alta viata..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu