So maybe I’m a masochist...

.... I try to run but I don’t wanna ever leave....

e asa ciudat cand toata lumea iubeste`n jurul tau.



I know. I`m impossible to forget, but I`m hard to remember.




          nu mai incep cu "de azi nu mai fac asa. de azi nu mai iubesc pe cine nu trebuie. de azi nu mai pun suflet. de azi nu`mi mai pasa. de azi nu mai sufar. de azi uit." trebuie, si subliniez, trebuie, sa incerc sa am grija de mine. trebuie sa ma straduiesc mai mult decat cu o promisiune uitata a doua zi. trebuie sa dorm, sa imi omor visele din care ma trezesc toata speriata, transpirata , tremurand, si cu aceeasi imagine in fata mea. mai alterneaza, cateodata. ori eu, uitandu`ma pierduta la el, in bratele alteia, ori undeva intr`un plan destul de apropiat, el, uitandu`se la mine in bratele unui oarecare. trebuie sa nu`mi mai las lacrimile pe niste scari de piatra, intr`o noapte cu mult fum. trebuie doar sa merg inainte, fara sa ma opresc. pentru ca o singura oprire strica totul. omoara totul. si crede`ma...nu mai am puterea sa o iau iar de la capat. acum pot doar sa mai strang ce`a ramas, si sa incerc sa le modelez altfel. 

am ignorat multe lucrurui. le`am trimis intr`un loc intunecat, indepartat si fara nume, am inchis usa dupa ele si atat. am ignorat tradari, abandonuri, priviri, cuvinte, rautati, taceri. pur si simplu le`am ignorat.









             Ce despărţire, când amândoi nu ne cunoaştem   noi între noi?



-tu niciodata nu ai spus "nu mai pot". nu fi si lasa, pe deasupra.
-bun. atunci nu mai vreau! efectiv, nu mai vreau.
- e bine ca esti sincera.
-sincera? ma mint de atata amar de vreme. nu, refuz sa spun ceva ce nu ar fi echivalent cu "sunt bine". nu exista nici un motiv sa auda toti strigatele unui suflet nebun.
-de ce crezi ca`i nebun? tu inca mai  crezi ca este cu tine?
-asta`i golul ala enorm?
-dar ce? credeai ca`i el? copil prost, tu inca nu ai inteles ca traiau in simbioza?
-pana si el m`a inselat.
-nu, nu as spune ca te`a inselat. 
-atunci...spune`mi tu.ce`a facut?!
-pur si simplu a plecat.
-da, m-a parasit.
-nu-ti mai plange de mila. ridica-te si spune "nu-mi pasa."
-de maine. promit..de maine.









nu ai ucis doar iubirea mea pentru tine. o parte din mine a ramas in debaraua aceea. uneori nu stiu ce sa fac cu toate emotiile si sentimentele astea. sa-mi aprind o tigara, poate. sa beau un shot, sa dansez singura pe bar, sa fiu in bratele altuia si sa te visez pe tine. nu-i bine, nu-i asa? doamne, de ai sti de cate ori m-am mintit singura. de cate ori nu m`am ascuns intr`o debara[ debara=suflet pierdut], singura. [observi cat de des exista cuvantul "singura"?... pentru ca eu am iubit singura. ] si nu, nu plangand, ci incercand sa omor ceva ce nu am reusit niciodata, dar nu m-am oprit aici. nu. m-am ridicat intr-o zi, pur si simplu si mi-am spus "stop. de azi respiri pentru tine". nu, nu as spune ca am omorat ceva, ci doar am lasat vantul sa stanga o flacara prea incapatanata ca sa ajunga singura la jar. am ajuns de la iubire la globuri de craciun. la beculete colorate si ciocolata calda, la un film bun intre multe paturi pufoase. la ger greu si aspru dupa geamul gros aburit, pe care desena absent o mana, iubirea intr-o inimioara stramba. si oamenii fac minuni, stiai asta? minunea mea a fost sa te iubesc intr-o tacere care sa te faca fericit. cel mai fericit.

        cand eram mai mica, m-a invatat mama ca, atunci cand traversez, trebuie sa ma asigur. sa ma uit in dreapta si in stanga, chiar si de doua ori, si apoi sa pasesc pe cealalta parte, si asta numai la zebra. sa astept intotdeauna la semafor culoarea verde, si sa ma mai asigur totusi o data. era singura mea responsabilitate. acum, simt toate masinele trecand pe langa mine si eu stau pasiva pe linia intrerupta a autostrazii. vantul imi sufla prin par si frigul imortalizeaza si fixeaza amintiri parca din alta viata, cand razele soarelui imi sarutau pielea si singura grija-mi era sa nu uit sa iau ceva suplimente pe langa hrana de vise. dar nu aveam nevoie, si-mi placea asa. imi placea sa zbor cu fiecare particica de praf incalzita de soarele orbitor spre cerul albastru pur. pur? acum nu mai este nimic pur. cand acum? tot astept acest "acum" sa vina si sa schimbe ceva. ma simt ca o frunza. o singura frunza ingalbenita, pe linia intrerupta a autostrazii fara sfarsit.