nu ştiu cum să încep postarea asta. nu vreau să transmit nimic cu ea. nu o să stau să tastez rânduri întregi ca să împresionez pe cineva. îmi voi tasta toate frustrarile care nu mă lasă să gândesc, care nu-mi dau voie să plang şi care au legătură cu tine.
mă simt atât de banală că stau şi-ţi scriu când noi de fapt ne folosim reciproc. exact. ştii asta,ştiu asta. nimeni altcineva înafară de noi nu are habar de lucrul ăsta, dar mă jur c-am obosit. mi-e frică atât de tare să nu mă îndrăgostesc de tine. sunt speriată că există posibilitatea ca eu să ţin la tine.după toate relaţiile pe care le-am avut şi în care nu eu am fost persoana care a iubit cel mai mult, mi-e frică să-mi ofer sentimentele pe tavă unei persoane precum tine.
nu ştiu de ce mă stresez atât de mult având în vedere că noi nu suntem într-o relaţie propriu-zisă,ci doar ne satisfacem placerile.dar când văd că mâinile tale pe umărul cărora stau urmele dinţilor mei din cauza muşcăturilor de noaptea trecută mângâie picioarele altei gagici, îmi pierd cumpătul.am o stare de nervozitate excesiva şi alerg dintr-un loc în altul încercând să scap de gelozia care mi-a cuprins tot corpul.am pornirea de a trânti tot ce-mi iese în cale, de a alerga prin tot oraşul şi de a încheia orice discuţie cu tine.
s-ar putea oare ca iubirea mea să nu fie de ajuns?ca EU să nu fiu de ajuns?!
e imposibil. aşa ceva nici nu trebuie adus în discuţie. eu sunt mult mai mult decât meriţi tu. gura mea are cele mai minunate buze din câte ai avut tu ocazia să săruţi. umerii mei ascund mai multe mistere decât toate poveştile pe care le ai tu în biblioteca ta imensă. gâtul meu îşi are propriile taine pe care ar fi dispus să ţi le împărtăşească şi ţie. iar partea cea mai bună e aceea că eu pot fi doar a ta. ea-i deja luată.nu mi-ar plăcea să obţin ceva ce are toată lumea,dar cred că noi doi suntem complet diferiţi. asta-i partea care mă intrigă şi pe care nu o înteleg.
însă cu toate acestea tu eşti cel pe care-l vreau.şi tu ştii că eu întotdeauna obţin orice îmi propun.o să-ţi arăt cum e un leu adevărat dragul meu,iar când o să te părăsesc şi-o să te abandonez pe marginea drumului să nu critici, să nu condamni şi să nu te plângi. ţi-ai meritat-o.
