daca stiu ca nu-mi e bine uitandu-ma la pozele tale, nu ma uit. daca stiu ca nu-mi e bine citind povesti de dragoste in care fata ramane fericita langa printul ei, nu le citesc. daca stiu ca in acel loc te-as putea intalni, evit sa merg acolo. daca stiu ca joia la11:47 pleci de acasa, evit sa merg pe strada pe care locuiesti. daca stiu ca te visez daca vorbesc seara de tine, evit total subiectul asta.daca pot fugi, fug cu toate fortele mele si ma-ndepartez.
imi sta gandul pe buza ta de jos. nu poti sa imi spui lucrurile pe care, momentan, nici eu nu mi le pot spune. am creeat un accident, si nu mi-am dat seama ca am sa am nevoie de airbaguri si dupa impact. oare ea a simtit vreodata ceva ca mine? iti treci mana stanga prin par de cate ori esti nervos. nu te imbraci niciodata cu tricouri negre. esti ironic, dar numai ei i-ai spus ca o iubesti. oare ea stie toate astea?
primavara mea nu incepe cu tine. iti spusesem din nou azi, dupa un an, "baby al meu". a fost doar plin de amintiri. am inteles ca totul ne desparte: distanta, oamenii, viata, destinul si poate, dar cel mai plauzibil, noi. privirea ta nu ma va mai gasi nicaieri. aminterea ta nu are unde sa ma mai afle. cum pot sa stiu de ce ma agat de ultima zdreanta din vesmantul sperantei, care e rupt si murdar? ai fost pentru mine..poate doar o obsesie uriasa, coplesitoare, trebuinta ca aerul si lumina. cine ar putea sa-mi smulga radacinile tale ce au crescut in mine?
i-am spus ca-s prea indragostita ca sa-mi mai stiu numarul de telefon, sau oricum, asa ma simteam, si-apoi am fugit razand. pana la prima banca, unde m-am asezat si mi-am pus capul intre genunchi. n-am cazut intr-o depresie si nici melancolica n-am fost. pur si simplu sunt zile in care mi-e bine sa analizez, sa despic firul in 4, sa fiu obiectiva, sa plang, sa rad de tot, sa zbier ca nu-i drept. sau, sunt zile ca asta, cand nu simt nimic.
-------------------------------
e mai simplu cu metamfetamina, stii? mi-ar fi poate mai bine, ar fi chiar si mai sanatos. gaura din pieptul meu arata mai rau ca niciodata. credeam ca o tin sub control, dar ma trezeam aplecata asupra ei zi de zi, strangandu-ma in brate, temandu-ma sa respir.
--------------------------------
nu eram sigura ce naiba faceam aici. devenisem masochista, capatasem gust pentru tortura? era ceva de neatins, ceva imposibil...dar el era acolo, undeva. celalalt motiv era sentimentul ciudat pe care il avusesem azi la scoala ca anumite lucruri se repeta, coincidenta datei. aveam sentimentul ca o luam de la capat si poate ca asa s-ar fi petrecut daca nu imi impuneam acea limita trasata cu creta rosie.
ar trebui sa privesc moartea in ochi si sa rad. am asa de multe persoane in minte...un mozaic. aglomeratia de amintiri din sufletul meu. dar prezenta lui trebuia sa fie pastrata undeva in afara sufletului meu. trebuia sa existe un loc unde el sa apara distinct, mai viu decat in aglomeratia din sufletul si mintea mea. nu-mi trecea prin minte decat un singur loc de felul acesta. un loc care ii va apartine numai lui si nimanui altcuiva.
sunt o persoana constanta. nu trec peste evenimente, nu ma razgandesc o data ce-am luat o decizie. consider ca trebuie sa ai cromozomul Y ca sa intelegi tot ce e legat de masini si ca iubirea e altfel pentru oricine, dar ca in mare se bazeaza cam pe aceleasi lucruri. ai sa vezi ca in general, fetele mereu gasesc inlocuitori, cu toate ca mereu va fi cate un "el" mai special. nu-s mereu coerenta, am o obsesie pentru "romeo si julieta", citesc in fiecare an " la rascruce de vanturi" cu aceeasi pasiune, plang la povesti ce cu adevarat ma impresioneaza, dar rar plang pentru oameni, sau in preajma lor, insa ma plang des de multe chestii, de la vantul si umiditea ce-mi afecteaza parul pana la criza economica. vreau sa cred ca pot fi mai buna decat sunt si am propriile mele principii. insa uneori uit tot, si-i doar abisul. un abis nimicitor.
printul nu se mai intorcea sa ma trezeasca cu un sarut din somnul meu vrajit. si la urma urmei, nici eu nu eram printesa.
[ Cum sa incep?
E ciudata viata , e ciudat modul cum iti rezerva surprizele , e ciudat cum spulbera orice continuitate de trecut ... e pur si simplu incredibil ceea ce se intampla in jurul nostru ... m-am tot gandit la coincidentele acestea perpetue... nu inteleg nimic...
Sa-ti spun cum te iubesc?Te iubesc cu durere.Te iubesc mai ales de departe. Te iubesc in neliniste.Te iubesc in fiecare secunda.Nu exista nimic sa ma linisteasca. Iau filme,beau,fug,ard,alerg si tu iesi deasupra cu nonsalanta mereu.Viata mea fara tine este un sir infinit de fraze:prima este o intrebare,restul sunt ghilimelele. ]
As scrie toate lucrurile astea stupide pe-o coala galbena de hartie subtire si le-as trimite la o adresa imaginara.
I'm a walking disaster.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu