obișnuiam să vorbim la ore târzii vrute și nevrute. ne punem probleme existențiale. ne povesteam unul altuia ce iubim cel mai mult la oameni și ce părere avem despre orice lucru care ne înconjoară. împartășeam povești din generală, îți descriam acțiunea din ultima carte pe care am citit-o, iar tu în schimb îmi arătai câte o melodie nouă. știam că ești întotdeauna acolo pentru mine când am pornirea aia nebună de a bea o bere brună și tu erai cel care mă însoțea de fiecare dată. silva. mereu brună.
am așteptat cu atâta nerăbdare să te întorci din vacanța de vară și m-am bucurat atât de tare când te-am văzut și mi-ai dat pietricica aia pe care o port cu mine în portofel. m-am întristat atât de tare când trebuia să pleci la mare cu câțiva prieteni și ea, iar cu mine ai petrecut doar câteva ore fiindcă nu ți-ai făcut bagajul și nu erai gata de plecare... îmi plăcea să te îmbrățișez și să te mângâi pe spate doar ca să văd ce bosumflat te uiți la mine după. știu că nu îți place asta, dar mă amuza să te tachinez un pic.
presupun că acum nu mai pot face asta....nu ți-am zis părerea mea sinceră despre ea niciodată, fiindcă nu am vrut să te influențez, brăduț. dar mai știi ce mi-ai spus?
ești unul dintre oamenii în fața cărora m-am deschis complet, fără să îmi fie frică de ce avea să urmeze... am vorbit cu cel mai bun prieten al meu despre situația asta. știi ce mi-a zis?
mai știi când ne plimbam noi, discutam și în momentul în care eram nemulțumită de alegerile oamenilor ăstora banali te întrebam da'di ci?, iar tu mă imitai și râdeai de mine până uitam despre ce vorbeam? acum cine o să mă mai imite, brăduț? ești naiv, uof... și eu sunt și mai naivă fiindcă mă aștept să primesc înapoi exact cât ofer... dar nu-i bai. poate cândva vei întelege tot ceea ce nu-mi dă mie pace acum. sper doar să te satisfacă alegerile tale, atât. te rog să ai grija de tine.
