ce dragoste?

     oare exista vreun cuplu de oameni batrani fericiti? si daca da, oare la inceput au fost nefericiti? ma gandesc ca trebuie sa existe o balanta undeva... stiu sigur ca sunt o gramada de relatii in care oamenii batrani sunt nefericiti. dar oare la inceput au fost fericiti? imi e atat de greu sa cred ca poti fi constant cu o alta persoana, cand tu nu poti face asta cu tine insuti.

     si aici m-am blocat. cineva mi-a spus ca el cauta relatia aia perfecta, in care ambii parteneri sa simta ca acea flacara de la inceput nu s-a stins vreodata. si eu am ras si i-am spus ca acel lucru nu exista. va pierdeti in monotonie. nu va mai ascultati unul pe celalalt. indiferent cat de tare strigati dupa ajutor nu va aude nimeni. pentru ca incetul cu incetul nu va mai pasa. si cand nu va mai pasa ce e de facut?

     altcineva mi-a marturisit ca de fiecare data cand se cearta cu partenerul ei, nu aduce vorba de discutia pe care au avut-o, fiindca nu vrea sa traiasca in trecut. vrea sa uite, sa treaca peste. si atunci de ce ai mai fi agatat de cineva care nu-ti spune decat lucruri pe care sa le dai uitarii mai apoi? fiindca pentru cateva secunde, intr-un moment perfect in care toate planetele s-au aliniat, ti se pare tie ca e unul dintre oamenii aia speciali?

      oare cat de mult timp se pot iubi oamenii unul pe celalat ca la inceput? oare se pot iubi unul pe celalat sau doar au nevoie sa fie iubiti de o alta persoana fiindca nu pot tine la ei insisi? oare ce e aia dragoste, de fapt? 

     

azi tu contezi.

     mereu am așteptat să se întâmple ceva, un anumit bum, ca să pot spune că „da, de asta am trăit până acum”, dar ca să vezi. lucrurile nu vor veni niciodată la tine dacă tu nu faci ceva în privința asta. de vreo câteva luni un gând nu îmi dă pace, iar eu nu știu dacă ar trebui să îl ascult sau nu. mă amuză faptul că mă pricep incredibil de mult să susțin alți oameni, dar nu mă pricep să mă încurajez pe mine însămi. de aceea postarea asta va fi pentru mine. doar pentru mine.

     știu că îți e greu să te aduni și să începi să faci ceva doar tu singură. mereu ai fost împinsă de vreun val singuratic într-o direcție sau în alta. nu ai vrut să accepți faptul că niciodată nu ai făcut ceea ce ai vrut tu. ai acționat așa cum s-au așteptat oamenii să o faci, pentru a nu-i dezamăgi. ai ascultat sfaturile pe care le-ai primit, crezând că așa ar trebui să facă cineva care nu are experiență. ce cuvânt urât. experiență. nu poți face nimic azi fără experiență. 

     dar, hei. ai 21 de ani acum. îți poți alege singură propriul drum. dacă ți se pune pata să îți împachetezi tot azi și să pleci, poți face asta. cum adică nu e așa simplu? este. mama ta? o să se descurce. te mai îngrijorează cineva? nu. normal că nu. încetează să te mai gândești la ce vor alții. fă ceva tu pentru visul tău. nu mâine. nu mai târziu. AZI! azi e cea mai perfectă zi să te apuci de ceea ce ți-ai propus, bianca. azi...

     și dacă nu o să iasă bine? ce conteaza? măcar ai căpătat experiență. ce cuvânt urât. și poate că data viitoare o să reușești. și dacă nu merge nici atunci, o să mai aduni puțină experiență, o să faci lvl up și o să-i nenorocești pe adversari. nu? la urma urmei n-ai ajuns diamond degeaba în vacanța asta. oprește-te din răs. acum e timpul să te concentrezi pe propria persoana! AZI AZI AZI!  

     de ce încă mai ești aici?