felul in care ai inceput sa te balbai cand m-ai vazut mi-a dat de inteles ca nu te simti tocmai in largul tau. si la urma urmei, cine s-ar simti daca ar fi pus in situatia noastra? nimeni. m-a amuzat teribil faptul ca am regasit aceeasi persoana pe care am lasat-o in galati cand am plecat la facultate. ai sustinut ca te-ai schimbat, dar eu nu cred ca oamenii pot face asta, iti amintesti? iar la cat de mult ai decazut in ochii mei, chiar nu cred ca tu ai fi putut invata ceva din tot ceea ce am facut sau zis eu.
probabil ai avut un soc cand ai observat ca mi-am taiat parul meu lung. doar asta-ti placea cel mai mult la mine, nu? m-am bucurat ca nu iti place. de fapt, m-am bucurat si cand mi-ai spus ca sunt aroganta datorita felului in care vorbesc, stii? da, cu tine imi permit sa fiu aroganta. tu obisnuiai sa-ti permiti orice. m-a distrat si faptul ca mi-ai explicat cum se simte cand saruti o alta fata. degeaba faci asta daca nu exista o legatura intre voi, la fel cum exista intre noi. noi. ce cuvant indepartat. am fost vreodata noi? nu. doar tu, o persoana mult prea plina de sine si care nu acorda importanta unui lucru pana nu il pierde, si eu. cum eram eu? nu stiu. nu-mi pot aminti. cred ca eram asa cum voiai tu sa fiu.
ai inceput conversatia intrebandu-ma de facultate, de prietenul meu. mi-ai marturisit ca te-ai uitat pe profilul lui de vreo cateva ori, ca te-ai pierdut si pe al meu, probabil cand aveai prea mult timp liber. de ce-ti mai pasa de ceea ce fac eu, de parerile pe care le am, de oamenii care sunt in jurul meu?
dupa ce am inceput sa-ti zambesc si sa rad de imaturitatea ta, mi-ai spus ca intotdeauna ti-a placut rasul meu si nu ai realizat asta pana in momentul ala. sa nu mai vorbim de buzele mele, de gura mea. stii de ce-ti place rasul meu? pentru ca nu e fortat deloc. fiindca efectiv cand simt sa rad, rad fara sa ma gandesc cine e in jurul meu. nu imi impun sa impresionez pe nimeni. stii de ce iti placea si de mine? pentru ca nu respectam niciun tipar, nici cand venea vorba de muzica pe care o ascultam, nici cand ne refeream la felul in care ma purtam.
mi-ai facut complimente dupa complimente. mi-ai spus ca ti-a fost dor de mine. apoi cand ne indreptam spre casa mi-ai marturisit ca m-ai inselat. si culmea, cu cineva despre care eu ti-am spus. dar nu e nimic, stii? m-a deranjat pe moment, iar tu ai observat asta, tocmai fiindca am realizat cat timp am pierdut fiind cu tine, gandindu-ma la tine. nu eram suparata pe tine, ci pe mine. la sfarsitul zilei tu esti un nimeni, iar eu sunt tot ceea ce conteaza, nu? eu eram problema.
tot ceea ce-mi venea in minte dupa ce mi-ai spus asta era faptul ca esti un dobitoc. nu exista un alt cuvant care sa desemneze mai bine felul in care ai fost si felul in care te-ai comportat tu. chiar si datorita faptului ca ai decis sa imi zici cand aproape ne apropiam de casa mea. evident ca nu am putut sa te las sa scapi asa usor cum te-ai invatat. ne-am mai plimbat un pic, iar tu ai inceput sa-mi zici ca am fost prima si ultima ta dragoste. esti ipocrit. nu iti inseli prima dragoste. daca persoana de langa tine e fix ceea ce vrei tu, daca tu ai tupeul sa o numesti „prima dragoste” si sa o inseli, esti un dobitoc. sau poate sunt eu mult prea batrana. poate am conceptii invechite, dar tu tot un dobitoc esti.
mai apoi ai spus ca o relatie intre noi doi nu ar functiona. ca tocmai ceea ce iti placea la un moment dat, te deranjeaza acum. cine ti-a propus vreo relatie? cine a adus vorba ca noi macar sa fim prieteni? dar nu te-ai oprit aici, stii? ai inceput sa vorbesti despre relatii, casatorie si toate prostiile care te depasesc. cati ani ziceai ca ai? unde ai trait tu in afara de galati? nicaieri. parerile tale sunt nule. tocmai tu te-ai gandit sa vorbesti despre relatii serioase... tu.
pe masura ce deschideai gura si ziceai prostii mai mari decat tine, aveam impresia ca nivelul ignorantei tale crestea din ce in ce mai mult, iar in mintea mea era un singur cuvant. dobitoc. pe tine am putut sa te iubesc? pe tine? dar cine esti tu? un nimic. parerile tale sunt efectiv bazate pe frustrarile altor persoane. cand eram impreuna parca gandeai mai rational. acum cand ai ramas singur si nu ai cu cine sa-ti impartasesti ideile, parca ai involuat.
iar in timp ce vorbeai, ma puteam gandi doar la prietenul meu si la faptul ca sunt extrem de recunoscatoare ca l-am intalnit si extrem de recunoscatoare ca am scapat de o persoana atat de toxica din viata mea, dobitocule. daca ti-as fi raspuns la complimente, nu mi-ai fi zis ca m-ai inselat. daca nu mi-ar fi venit sa rad dupa ce am analizat un pic situatia, nu ai mai fi sustinut ca noi nu am mai putea sa fim impreuna. tu chiar esti un las, dar mai presus de toate, esti un dobitoc.
nu mai vreau sa mai aud nimic despre tine vreodata. ai fost cea mai mare greseala a vietii mele, dar multumesc domnului ca m-am trezit in sfarsit dupa atata timp. ma bucur ca am inteles cel mai important lucru din lumea asta. sa ma iubesc pe mine. pentru ca, ghici ce. eu contez. si aparent inca am o influenta in viata ta. nu-ti face griji, o sa te ajut eu sa scapi de mine definitiv.
