duminică, 4 septembrie 2011

Sound of silence.


- mi`ai lasat amintirea asta, pentru ca stiai ca am sa ma pierd.

- nu,ti`am lasat`o pentru ca stiam ca vei vrea sa te intorci.




          si cu bucata mea de suflet ce era la tine ce ai facut? ai abandonat`o pe niste scari reci sau ai impachetat`o c`o fundita albastra si`ai lasat`o ascunsa in dulap? nu umbli niciodata acolo, nu o deschizi niciodata, vrei sa uiti ca e acolo, dar nu poti sa o ingropi pur si simplu. intr`un colt de minte, mereu e acolo. cutia ce parca contine o inima ce bate incontinuu alaturi de a ta. vibreaza. radiaza. lumineaza. nu o poti ocoli. cum sa fac? invata`ma tu. explica`mi. m`ai lasat singura. cu cutia asta blestemata, unde am pastrat primul sarut, prima dimineata cu roua si soare stralucitor, sticluta goala a parfumului tau, niste poze cu ras colorat, o imbratisare ce mirosea a scortisoara, o melodie prafuita...o bucatica dintr`un suflet pierdut. 



-tu chiar il intelegi.

-parti din el da.
-si stii de ce a plecat?
-e singurul secret ce sufletul asta netrebnic il tine pentru el.






            A fost acel moment. momentul in care am deschis ochii si te`am vazut pe tine. unic. nu fluturi, nu lacrimi. doar o stare de bine. ca atunci cand afara e frig, dar peste tot in camera mirosase a mandarine si`a toropeala. cand te simti protejata de o sticla groasa impotriva tuturor. asa era imbratisarea ta atunci. din clipa in care am rostit "am sa te uit" am stiut amandoi ca este o minciuna. ne`am mintit mereu. si cu ce rost? 




~doar sticle golite si trupuri calde. amnezie. sarut. imbratisare. : D!  poze.poze. multe multe poze. fum. euforie. prietenie. tocuri. fun.nebunie. cafea fara zat. amintire. [4 octombrie]. te iubeeesc! 





           vreau timp mai mult si nu am. sunt atatea de facut! e mersul in parc, o tigara pe geam, un sarut furat in loc de "adio". multe teme si proiecte si intalniri cu oameni frumusi. seri cu rasete si dimineti c`un soare palid si`un "salut" adormit. nu ne asteapta pe noi timpul. acum sau niciodata. nu am avut mottouri pana acum. poate pentru ca mi`am trait toate momentele mele bune fara sa ma gandesc la ele anume.[stiu ca nu mi`ai inteles ideea asta. nu conteaza. e toamna si iarba nu mai este verde.] la momentele rele nu ma gandesc. nu pentru ca ar fi regrete. ci pentru ca dor. sunt acele clipe din cutiuta fara nume, ascunse sub un lacat greu, putin ruginit si fara cheie. acum exista un motto " acum ori niciodata". e mai bine asa. totii tipii astia anonimi nu o sa fie niciodata in locul tau. [m`am intors la tine. suntem ca intr`un cerc perfect inchis. ca astazi..in imbratisarea ta ce`mi lipsea atat de mult.] ei sunt doar "acum". tu "niciodata" nu ai sa pleci de aici. [ aici=inima] nu, nu sunt pesimista. nu ca te`as iubi, dar spune`mi mie un om ce si`a uitat prima iubire. as vrea sa`l cunosc. as vrea sa am timp. sa mai am timp sa visez.






                                               *rugaciune pentru ploaie*






               Suntem la apus si frunza asta arsa parca plange. Solutia este sa ies afara, sa ies pe strazi, sa ies subtire imbracata, asa ca frigul sa`mi intre in oase si sa iasa de partea cealalta niciodata. Sa merg, sa umblu pe strazile imbatranite, numai de mine stiute, sa calc ridurile timpului, sa simt cum ma invaluie un frig intepator, cum urca de la picioare spre spate, cum ma apuca de umeri si ma scutura, dar sa nu mă opresc, pentru ca solutia e sa merg, sa merg unde ochii nu-mi privesc, pentru ca trebuie sa plec, sa plec, sa fug de sunetele din cap, de melodiile tale, de gandurile mele.
Solutia este sa ma cuprind singura pe mine, sa`mi incrucisez bratele infruntand masele de aer rece, privind in ochi luminile orbitoare ale masinii ce se indreapta spre mine, privindu`le prin suvitele de par ce vantul mi le da in ochi, privindu`le de parca as putea sa le infrang intr`un duel de rezistenta. Privindu`le de parca nimic nu ar mai conta si ele mi`ar putea spune secretul lor. Sunt sigura ca au un secret. Toti avem. Frunza imi sopteste ca ea nu a vrut sa moara. E secretul ei. A vrut sa para curajoasa, sa fie mandra de culoarea ei portocalie-rosiatica, sa para nepasatoare in fata marelui final. Nu a putut. A cazut pe pamant parca prea repede, si parca nu era atat de mare distanta. Dar ea a uitat ca a fost in varf. Solutia este doar sa`mi uit apusul si sa plec...






 

           Am fost prin gara amintirilor. nu am stat mult. o tigara si`o cafea amaruie. am avut un plan. sa plecam amandoi pe`o straduta laturalnica sub un cer numai al nostru, cu luna plina, ce sa ne inalte tot mai sus cu o ploaie de vara. nu ma iubesti, fir`ar sa fie. nu ma iubesti deloc. [cersetor de dragoste...] si nu asta e problema. asta este rezolvarea ei..ideea este ca sfarsitul ma deprima. nu stiu cum sa respir fara tine. nu stiu sa iubesc fara sa te iubesc pe tine. nu stiu cum sa fiu eu cea dinainte. dinainte ca mainile tale sa`mi arda pielea, inainte ca buzele tale sa`mi incalzeasca inima. dragostea e emotia nebunului sau doar mi se pare? a venit trenul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu