Visele noastre unde sunt?Prin ce colţişor de cameră portocalie? Prin ce lume? Pe ce străzi pustii rătăcesc?
Nu ştiu , scriu prost. Pot scrie doar lucruri triste , lucruri care-mi macină sufletul. Care suflet? Mai am eu suflet? Probabil ca şi el rătăceşte împreună cu visele mele,visele noastre.Există persoane fără suflet?
Mă doare capul. La urma urmei sunt doar un copil care-şi chinuie viaţa mai mult decat e nevoie. Imi place să sufăr , stii? Imi place să-mi plâng de mila. Ador să merg singură pe alei întunecate, să mă îmbrac subţire când afară e frig doar ca să-mi îngheţe mâinile pentru a şti că încă am sufletul cald. Îmi place să ies afară cand plouă doar pentru a simţi mirosul ala specific de .. ploaie.Sunt o ciudată şi-atat. Şi ceea ce-i trist e faptul că sper să găsesc o persoana ca mine. Persoanele ca mine nu exista , nu? Persoanele care să se prabuşească la pământ când sunt singure dar care să fie cele mai puternice când cineva e de faţă. De ce trebuie eu sa fiu puternică?Pentru cine trebuie să fiu eu puternică?
Îmi vreau copilăria înapoi. Vreau să fac lucruri prosteşti doar pentru că nu m-am gândit înainte la consecinţe. Vreau să mă pedepsească parinţii pentru că am făcut o prostie ,şi nu viaţa.
Îmi plac pisicile. Într-o zi o să am propria mea pufoşenie.
Tu străinule , nu vei înţelege mare lucru din rândurile ăstea. Să fim serioşi , cine ar face-o?Dar am simţit nevoia să tastez toate prostiile care mi-au trecut prin cap, să salvez postarea asta şi să-mi uimesc cunoştinţele cu gândirea mea de copil pe care o afisez doar în anumite circumstanţe.A trecut. Acum mă pot întoarce la acea persoană plictisitoare , inteligenta , care nu se abate de la nimic. Persoana aia infirmă , fără suflet care dă impresia că toate-s okay. O să mă fac bine. Am nevoie de timp....şi de alte vise .
