Puterea pe care o simţea era una nemărginită. La începutul luptei adversara sa era în avantaj. Deţinea controlul asupra situaţiei,jignind-o la fiecare cuvânt. Apoi cu o replică bună , spusă la momentul potrivit şi cu puţin noroc întoarse întreaga situaţie în favoarea sa.Se ridicase din genunchi îndrăznind să-i răspundă superioarei sale şi astfel ea deveni superioară.
La mijlocul luptei,adversara se declarase învinsă.Nu avea sens să mai lupte pe un teren minat , unde ea nu avea nicio putere. Astfel,ea caştigase acea luptă.Toate cuvintele pe care le-a primit cu capul sus , cele care-i găureau sufletul , se evaporaseră imediat.Locul lor a fost luat de o imensă satisfacţie.Acest sentiment o făcea să zâmbească necontrolat, să se simtă stăpână pe tot ce o înconjura, să se confrunte cu toţi, indiferent de cine erau.
Şi-ar fi dorit să tot simtă acel sentiment, însă în 30 de minute acesta se stinse. Toată puterea , bucuria , satisfacţia pieriseră de pe chipul ei.Trebuia să facă ceva pentru a mai simţi acele lucruri minunate , superbe.
Asa a ajuns în ziua de azi.Nu se poate abţine să nu-şi împrăstie doza de otravă pentru a retrăi acele clipe de putere beată.Se ceartă cu oricine, indiferent de motiv , îngenunchindu-l în cele din urmă cu un zâmbet de lup.Faptul că nu este doborâta , ci că doboară o bucură cel mai mult.Aroganţa de pe chipul ei e de nepătruns.Lumea o vorbeşte pe la colţuri de rău , niciodată de bine.Prieteni,nu mai are sau poate n-a avut niciodată.Persoanele care i-au cunoscut sufletul au plecat demult.Pe ei nu i-a îngenunchiat.Lor le-a dat drumul precum porumbeii albi sunt eliberaţi la nunţile bogătaşilor.Poate aici a greşit.Însă nu-i pasă.Nu-i mai pasă de nimic decât să simtă iar acel sentiment care-ţi face suflul bucăţi şi corpul plin de putere.
În fiecare zi , de dimineaţă până seara îşi caută victimele.Îi face o deosebită plăcere să vadă cum toţi copitulează-n faţa sa, să le vadă disperarea din ochi , lacrimile de pe obraji, golul din suflet şi faţa murdară cu care se ridică de pe pământul moale neîndrăznind să o privească direct.Probabil ea i-a schimbat cursul vieţii, a făcut-o să distrugă tot ce întâlneşte-n cale.
Într-o bună zi o va distruge şi pe ea, acea superioară dintr-o altă viaţă care a îndrăznit s-o condamne fără să o cunoască, să o judece fără să fi purtat vreo conversaţie cu ea.Acela avea să fie ultimul război. Acolo avea să se încheie viaţa cuiva şi să continue a altcuiva fără ca măcar să-ţi aducă aminte de cele întâmplate. Un sfârşit tragic , desprins din una din cărţile lui Kevin Guilfoile sau dintr-o piesă de teatru scrisă cu mult înaintea erei noastre.Un sfârşit tragit pentru o persoană care-ar merita cel mai rău lucru de pe această planetă. Avea să fie frumos de urmărit.
