Reminder

Don’t wait for someone to bring you flowers. Plant your own garden and decorate your own soul.

draga mea, sa nu astepti niciodata ca un barbat sa faca primul pas. in momentul in care simti nevoia sa demonstrezi cuiva ca meriti, pleaca. fugi cat te tin picioarele si nu te uita inapoi decat dupa ce ai alergat mai mult decat poti.

all i wanted was for us to grow together not grow apart

     am stat mult sa ma gandesc daca sa-ti scriu sau nu. mi-am zis ca tot ce a trebuit sa afli ti-a fost spus aseara cand ai alergat la mine cu inima-n bucati sperand ca eu sa le pot rearanja in asa fel incat sa formeze un intreg. lasitate, vinovatie, frica. atribute pe care le are fiinta umana din plin si de care m-am saturat pana peste cap. oamenii sunt o adunatura de idioti din care sper sa ma sustrag, dar de multe ori realizez ca e destul de greu de facut.
     m-a surprins putin ca te-ai afisat in fata usii mele la acea ora tarzie. ma gandeam ca o sa faci ca intotdeauna cand apare o surpriza nu chiar atat de placuta. vei opri orice mod de a fi contactat si nu vei vorbi cu mine in seara respectiva. poate nici in dimineata urmatoare. primul impuls a fost sa te sun, dar nu stiu din ce motiv mi-am spus ca nu-ti sunt datoare cu nimic. nu eu ar trebui sa te contactez. si am stat pe loc. mi-am lasat doar muzica in surdina si m-am gandit, m-am tot gandit.
     ti-am spus ca nu sunt o persoana atat de buna. asta pentru ca ma bucura suferinta ta. faptul ca erai in fata mea si plangeai ca un copil in momentul respectiv ma linistea. durea, nu-i asa? golul din suflet te facea incapabil sa te misti. tot ce voiai era sa te ghemuiesti intr-un loc uitat de lume, un spatiu fara timp, voiai sa dispari, nu-i asa? sau poate ca suferinta era prea mare pentru a o simti singur. de asta ai venit la mine, oare?
     stii cum vindeci o inima franta? cu multa dragoste. gasesc atat de multa iubire intr-o cana de ciocolata calda, deoarece pot sa ma joc cu spuma de deasupra. am ocazia sa desenez acolo orice vreau eu si sa-mi imaginez imposibilul. cand amestec continutul activitatea in sine ma calmeaza. acum vreo cativa ani incercam sa ghicesc cam cate lingurite incap in cana respectiva. intotdeauna ma gandeam la un numar prea mic. poate ca sunt pesimista. si probabil asta e motivul pentru care nu pot sa beau ciocolata calda fara lingurita. sper c-o sa aflu numarul exact la un moment dat.
     apoi ai nevoie de o persoana la pieptul careia sa stai. doar sunetul unei alte batai de inima care poate intelege prin ce treci tu reuseste sa te linisteasca. omul respectiv trebuie sa te stranga cat mai tare in brate pentru a face in asa fel incat suferinta sa iasa afara. ma gandesc la un balon urias ce trebuie spart. cred ca asocierile mele sunt din ce in ce mai puerile. poate o iau si eu razna, cine stie. revenind insa, fiinta respectiva nu trebuie sa-ti zica nimic in afara de sunetul ala specific pe care-l fac mamele cand plangi si incearca sa te linisteasca. stii ca zgomotul asta e auzit de noi inainte sa ne nastem? ma face sa zambesc gandul asta. un ssssssss infinit si o mangaiere blanda.
     in ultimul rand iti trebuie cateva amintiri fericite. oamenii sunt captivii trecutului lor care de multe ori se poate intoarce impotriva acestora, dar nu si atunci cand e vorba de clipe senine. in momentul ala trecutul este o binecuvantare, nu crezi? uite, vezi? asa repari inimi. acum te rog sa-mi arati ce poti repara tu, mereu tu.

    

just... don't.

is my soul too dark for you, darling?

     scriu. asta-i tot ce am. pierd ore intregi citind si scriind orice imi trece prin cap. scrisul nu doare. si chiar daca imi trezeste nenumarate sentimente nu chiar atat de placute, sunt pregatita sa le simt. nu ma deranjeaza cate cutite primesc in spate. nu-mi pasa nici macar de ceea ce spune lumea asta mare careia nu-i apartin. oricine poate sa imi puna cele mai grele suferinte pe umeri si nu as lasa pe nimeni sa observe asta. hainilor.
     fiecare dintre voi e pus acolo doar pentru a-mi smulge incetul cu incetul penele din aripi. insa tocmai tu, tu cel pe care l-am socotit diferit, tu, tu, mereu tu, te-ai gasit sa te porti la fel ca restul. m-am inselat iar. nu ai nimic special daca te comporti la fel ca toata lumea. te deranjeaza ca te-am numit banal? bine. te supara ca imi bat joc? ghinion. nimeni nu apreciaza cand este iubit. trebuie sa treaca 7 luni ca el sa-mi spuna ca ar face ceva sa ne impacam. poate atat iti trebuie si tie. stai si indura.
     nu m-ai apreciat cat timp m-am aflisat ziua in fata ta, desculta, nemachiata si cu fata adormita? nu ti-a placut faptul ca am stat sa-ti analizez fiecare gest, fiecare miscare, fiecare zambet doar pentru a nu ma comporta gresit cu tine, doar pentru a nu intelege gresit vreunul din mesajele tale mute? nu ti-ai putut da seama la cate am renuntat pentru tine? nu stii cate persoane am dat la o parte ca sa imi petrec nenumarate ore cu tine? habar nu ai nici de cate ori am ales sa dorm doar 3 ore pentru tine? nu?! bine. stai si indura.
     esti doar un alt chip pierdut prin lume care a avut ocazia sa ma cunoasca. tu si restul. te crezi diferit? stai si indura. incearca sa faci fata fiecarui cuvant aruncat de idiotii astia cu care te inconjori in mod constant. crezi ca vreunul dintre ei intelege?! chiar crezi asta? esti naiv. naiv. naiv. naiv. naiv.
crezi ca ii pasa cuiva de tine? poftim. te-am lasat sa te conving singur. stai si indura.
     nu ma cauta. n-am nevoie de o alta persoana banala in viata mea. n-am nevoie de nimeni. si cu atat mai putin de cineva care e capabil sa doarma linistit cand eu imi pierd iar noptile. am iertat de prea multe ori fiinte demne de mila. mi-am julit genunchii de cate ori m-am trantit jos in mocirla pentru a ridica o alta persoana draga mie. mi-am rupt unghiile tinand cu disperare de cineva. si tu-mi zici ca n-ai de gand ca macar sa vorbesti cu mine? bine. stai si indura.

tu, mereu tu.

     si mi-am zis ca azi o sa scriu despre tine, dar ca sa vezi.. am deschis pagina blog-ului meu, mi-am pus una din melodiile la pian pe care le iubesc si mi-am lasat degetele libere pe tastatura. se misca singure ca si cum un papusar cu planuri marete le-ar controla. el este cel ce pune in scena intregul spectacol pentru un singur privitor, tu. mereu tu. dar oare cine e papusarul?
     rad. ma simt mica-n preajma ta. mereu cand ma uit la tine trebuie sa ridic putin capul. m-am dezobisnuit ca cineva sa fie atat de sus. imi place ca uneori tu esti cel care ma ridica. ce tastez?! iubesc asta. dar mai mult te iubesc pe tine. pentru cateva fractiuni de secunda sentimentul asta imi umple fiecare gol lasat vreodata de cineva, iar in momentul ala moartea nu m-ar deranja deloc. macar as muri in bratele tale.
     mi-am amintit de palmele tale la fel de reci ca ale mele. cand ma gandesc la tine, prima parte a corpului care-mi vine in minte este reprezentata de mainile tale. si intotdeauna sunt in doua ipostaze. ori sunt gata oricand sa ma cuprinda, sa ma ghideze neincetat si sa ma aline, ori sunt pregatite sa se  prinda de mine cu disperarea cu care un muribund s-ar agata de ziua de maine. cea din urma ma face sa zambesc tamp. chiar atata speranta iti ofer?
     si rad iar. de multe ori cred ca o iau razna fiindca atunci cand ne certam ura de care dispun e nesfarsita. si-ti mai si zambesc ironic si sunt mereu pregatita sa sfasii orice mi-ar sta in cale. apoi tu pleci si-mi amintesc cat de tare doare ceea ce-ti fac. si regret, dar refuz sa iti marturisesc asta. nimeni nu trebuie sa stie care e punctul meu slab. dar mi-am dat seama ca nu exista slabiciune in dragoste. de ce ar trebui sa ma tem de ceva cand tu esti in dreapta mea?
     mergeam cu el si am trecut din intamplare pe langa un local care avea terasa afara. mi-am amintit de discutia pe care o avusesem cu mai bine de 1 an in urma cand ii povesteam ca nu m-ar deranja sa lucrez intr-un asemenea loc. as fi avut ocazia sa intalnesc in fiecare zi cate o persoana noua, iar muzica nu m-ar fi deranjat deloc. poate ca din cand in cand eu as fi fost cea care le-ar fi cantat persoanelor care m-ar fi viziat, dar de data asta a fost diferit. visul banal pe care-l aveam atunci, visul ala de a ramane in orasul asta multumindu-ma cu putin nu a mai fost suficient.
     e prea putin, iubitule. si datorita tie mi-am dat seama ca incerc in fiecare zi sa ma perfectionez. am descoperit si ca, fara sa realizez, multe dintre iesirile mele vulcanice nu mai au loc. ceva din interiorul meu nu le mai lasa la suprafata. de ce sa ne irosim momentele impreuna pe certuri puerile? in momentul in care imi vine sa ridic vocea, in loc sa scot vreun cuvant, zambesc. stiu ca mai am cateva lucruri de imbunatatit, dar mai da-mi putin timp, te rog. te asigur ca nu o sa fii dezamagit.
     am momente cand ma uit la tine si nu-mi pot explica ce anume-mi place asa de mult si cum de ai reusit sa te legi de mine atat de strans. privirea ta e intotdeauna la fel de calda, chiar si in momentele in care ne certam. ceea ce se adauga la ea sunt cateva grame de tristete, insa e aceeasi. te deranjezi prea mult cu aranjatul parului cand asta inseamna pentru mine la fel de mult cat reprezenta cele doua dungi ale mele pentru tine. gura ta are cele mai minunate buze din cate am sarutat pana acum. si ceea ce ma incanta este faptul ca sunt atat de asemanatoare cu ale mele....nu.
     tu esti asemanator cu mine. avem atatea momente in care suntem pe aceeasi lungime de unda si atatea minute pe care le traim la aceeasi intensitate incat de multe ori imi spun ca nu e posibil. unde ai stat ascuns atata timp? si cum de am avut ideea de a incerca sa cunosc mult mai mult decat le oferi celorlalti? poate ca intuitia mea e destul de buna, cine stie.
     inainte sa ma culc imi place sa te las pe tine sa-mi dai ultimul pupic de noapte buna. intotdeauna chicotesc ca un copilas cand faci asta si abia atunci realizez cat de mult insemni pentru mine. apoi ma culc asteptand sa vina ziua de maine, zi in care tot eu iti voi saruta buzele si in care te voi necaji neincetat. insa ceea ce e incredibil este tocmai faptul ca in fiecare zi esti aici, langa mine, fara sa astepti ceva in schimb decat propria mea persoana pe care ti-o daruiesc cu bucurie. nu ma pot gandi la o persoana mai potrivita in bratele careia sa ma pierd.