Intinsi pe o banca izolata de restul si de aglomeratia falezii,intinsi pe o banca langa Dunare, Dunarea care inunda faleza si bancuta lor,banca avand picioarele in apa, erau doi copii care radeau.
El incerca sa-i arate stelele, dar ea nu avea stare, se juca cu degetele-n palma lui si radea.Obosit de atatea incercari esuate de ai arata Carul Mare, s-a oprit din vorbit si o privea zambind cum se agita si cum rade fara sens.
Ea nu-l observa si continua sa-si plimbe degetele prin palma lui si razand sa fredoneze un cantec care stia ca lui nu-i place. Dar el uitase si de cantec si de degetele ei care desenau in palma lui si se uita pierdut la ea. Nu intelegea de ce a ales dintre toate, o copila atat de complicata pe care s-o iubeasca? O copila care adoarme la el in brate cand ii spune ca o iubeste, o copila care prefera sa se plimbe cu rolele-n parc decat sa mearga sa bea un suc, o copila care rade fara oprire cand pe el il enerveaza ceva, o copila care-l imita si pe care nu o intelege in majoritatea timpului. Insa o iubea si desi nu stia ce e in mintea ei, daca sentimentele ei sunt reciproce, iubirea lui crestea in fiecare clipa.
Ea ii observase privirea pierduta, cum se uita la ea rupt de realitate si incerca cu greu sa-si stapaneasca rasul. Stia ca o iubeste si simtea cum inima ii crestea de bucurie, i-ar fi spus in clipa aia ca-l iubeste, i-ar fi strigat in fata ca il iubeste enorm, a vrut de atatea ori s-o faca.. dar ia fost frica, pentru a mia oara ia fost frica sa-si arate sentimentele temandu-se prea tare ca atunci cand el ii va afla sentimentele, il va pierde.
In seara aia, gandurile lui se contraziceau pentru a mia ora, se temea ca ea nu-l iubeste, speriat de ideea asta si incercand cu neputinta sa-si calmeze sentimentele care simtea ca explodau s-a ridicat brusc dupa banca lasand-o sa se uite in gol.
Ea a ramas acolo, tacand.
El vazand ca nu-l baga in seama, castigand teritoriu` gandurile lui rele care-i spuneau ca nu simte nimic pentru el si nu-i pasa ce face sau simte el, strapuns de o durere ia spus serios :
- Hai ! Mergem acasa.
Ia a scos cateva interjectii in semn ca nu vrea si a inceput sa rada uitandu-se cum lui i se adanceste cuta creata de sprancenele incruntate.
El vazand ca nu-i pasa, orbit de furie si plin de durere interpretand gresit orice gest de al ei a inceput sa tipe .
- Am spus ca mergem acasa !
Ia neintelegandu-l, s-a ridicat mirata, facand ochii mari si uitandu-se speriata la el .
- Ce-i cu tine ? S-a intamplat ceva ?
El simtind un val de caldura care ii inunda corpul si rusinat ca a tipat la ea, a plecat capul si incercand sa-si domoleasca vocea cat mai mult cu putina, i-a spus incoradat.
- Mergem acasa si cu asta basta !
Ea inca uimita de reactia lui brusca ia spus hotarata:
- Nu.
El enervat la culme de reactia lui si de stapanire de sine pe care o are, in orice clipa, a inceput sa tipe pierzandu-si controlu`.
- Ba da ! Acum, mergem acasa !
Ea speriandu-se putin de reactia lui si incercand sa-l faca sa se calmeze, s-a apropiat de el si managaindu-l pe obrazul stang ia spus zambind :
- Acasa este oriunde sunt cu tine.
El a impins-o si necrezand in vorbele ei, s-a indepartat aprinzandu-si o tigare.
Ea indurerata de respingerea lui si neintelegand ce nu-i in regula, s-a asezat iar pe banca uitandu-se la stele.
El astepta ca ea sa vina dupa el, dar ea nu venea, statea nemiscata pe banca. A aruncat tigarea in apa si s-a dus langa ea.
S-a asezat pe banca la picioarele ei, si vazand ca ea e tot nemiscata, a luat-o de mana si ia pupat mana in semn de iertare.
Ea si-a mutat privirea catre el si zambea, dar inca o durea reactia lui de mai devreme.L-a intrebat cu sufletul strans fiindu-i frica de raspunsul lui :
- Ce a fost asta ?
El dandu-i brusc drumul la mana si-a mutat privirea de la ea si a spus incercand sa para nepasator :
- Nimic, a trecut. Hai sa mergem acum !
Ea inca astepand un raspuns mai complex din partea lui nu s-a clintit dupa banca. El simtinad ce asteapta ea, a incercat rusinat sa schimbe subiectul :
- Uite, sunt ud la picioare, esti uda si tu. O sa racim.
Ea tacea in asteptarea raspunsului lui. Au urmat cateva minute de tacere dupa care ea s-a ridicat si a plecat in tacere cu el in urma ei.
El a oprit-o, tragand-o de mana si uitandu-se in ochii ei .
- Suflete, chiar n-a fost nimic ! Haide, iarta-ma ! Mai am si eu cateva iesiri stii ca imi e foarte greu avand in vedere ca maine..
Ea ia pus brusc un deget la gura .
- Shhhhh ! Am stabilit ca nu o sa vorbim despre asta !
L-a luat de mana si se plimbau in tacere, pe faleza care acum era goala . Ceasul era 12 fara 10.. si parca timpul asa repede zbura !
A inceput sa picure si ea a inceput sa zambeasca.
- Uite ! O sa-ti aduci aminte de ploaia asta ..
El ia spus trist .
- Cu siguranta ! E ultima ..
Ea ia spus dispandu-i zambetul :
- Suflete ! Incalci regulele !
El ridicand mainile in semn de vinovat a spus :
- Gata ! Nu mai fac.
Ploaia a inceput sa cada din ce in ce mai tare, iar ea a fugit sub o terasa goala. El continua sa se plimbe, incet, cu mainile in buzunare si neputand sa-si dezlipeasca ochii de la ea.
Ea vazand ca el nu vrea sa vina mai repede a strigat :
- Nebunule ! Esti ud, nu te mai iubesc !
El cand a auzit cuvintele ei, a inceput sa rada, realizand ca da, il iubeste ! A fugit spre ea si a luat-o in brate, ducand-o in ploaie..Ea se zbatea in bratele lui si striga razand s-o lase jos..
El nu o auzea, o privea si simtea cum iubirea creste.
Ea s-a oprit si s-a uitat in ochii lui simtand iubire. El a inceput s-o invarteasca prin ploaie, minute in sir.S-a oprit fiindu-i frica sa nu i se faca rau, dar ea nu mai simtea nimic. Doar iubirea lui.
- Sunt uda !
El, ia spus lasand-o jos si dandu-i parul dupa ureche, aproape soptind :
- Eu tot te iubesc !
Ea a inceput sa rada si se uita in ochii lui, pierzandu-se .
Ceasul mare, de dupa faleza a batut de 12 noaptea, zgomotos trezindu-i la realitate.Ea ia spus speriata :
- Suflete ! E 12, o sa se rupa vraja ! Magia o sa dispara !
El amuzat de seriozitatea din vocea ei si de ideeile ei copilaresi ia spus razand:
- Nu cred ! Magia noastra o sa dureze o viata !
Ea multumita de raspunsul lui, plin de imaginatie, ia spus :
- Cred ca as putea sa ma resemnez cu asta !
El nedumerit ia spus ridicand din spranceana :
- Ai putea sa te resemnezi cu mine alaturi de tine ?
Ea facand-o pe ganditoarea, ia raspuns :
- Nu-s sigura ! Dar cred ca as putea !
El prefacandu-se suparat si tacand cateva secunde lasand-o pe ea sa-l impace cu saruturi,a inceput s-o gadile dupa ce si-a ispasit pedeapsa . Radeau, fugarindu-se pe faleza, fiindu-le martori, doar Dunarea si ploaia care incepea sa se opreasca.
Dupa ce ploaia s-a oprit, lasandu-i uzi leoarca dar mai fericiti, s-au oprit pe o banca, unde el o strangea puternic in brate si ea tremura de frig. El a incercat s-o convinga sa mearga acasa, dar ea a s-a opus cu tarie .
- Tare incapatana mai esti !
Ea ia spus zambind :
- Credeam ca te-ai obisnuit .
Dupa alte cateva minute de tacere in care s-au uitat pe cer, cum norii incepeau sa dispara si sa iasa iar stelele.Ea ia spus:
- As putea sa stau cu tine o viata, asa !
El bucurandu-se de cuvintele ei dulci, insa tot odata intristandu-se ia spus cu durere in glas:
- Chiar trebuie sa pleci ?
Ea a incercat sa-l faca sa taca acoperindu-i buzele cu doua degete.
El ia dat drumul din imbratisare si ia spus serios :
- Nu o sa poti evita conversatia asta la nesfarsit. E ceva serios ! Incearca sa nu mai iei totul ca pe o joaca.
Ea nestiind ce avea sa-i spuna a plecat capul lasand o lacrima sa curga, dar nevrand ca el sa vada. Cum putea sa-i dea un motiv pentru care trebuia sa-l lase singur ? Un motiv destul de bine intemeiat pentru care ea pleca de langa el, nestiind daca mai avea sa se intoarca vreodata ? Era cu putinta ?
Va urma..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu