Nu-i nimic dacă cuvintele nu-şi mai au rost între noi şi dacă sentimentele nu se mai consumă, dacă amintirile nu mai provoacă în noi emoții și atingerile nu mai cutremură pielea.
Nu e nimic dacă am încetat să mai vorbim şi cu timpul am uitat să ne mai şi amintim unul de celălalt. Înseamnă că viaţa noastră a luat un alt curs, că noi nu mai facem parte din viaţa celuilalt şi că suntem doar o amintire, o clipă suspendată într-un moment de reverie spontană, un alt el, o altă ea care își ascultă sufletul sub forma altei melodii.
Nu-i nimic dacă timpul ne-a îndepărtat şi dacă spaţiul dintre noi ni se pare o infinitate deşi ne aflăm la mai puţin de doi paşi unul de altul, iar aproprierea e mai mult depărtare și depărtarea crește cu timpul, uităm unul de altul, uităm zâmbete și emoții, uităm promisiuni și cuvintele dintre noi, uităm și răutăți și cuvinte ce nu s-au vrut spuse, uităm totul.
Nu e nimic când între noi s-a aşternut o tăcere albă, groasă,o tăcere ce urlă uitarea și se întreabă uneori,când își aduce aminte de cuvinte, ce se întâmplă cu celălalt, tăcere ce caută cuvinte ca să rostească sentimente și nu le mai găsește. Știi că tăcerea omoară amintiri??
Am uitat de amintiri, de sentimente şi ne-am blocat într-un prezent care nu ştiu sigur dacă e al nostru pentru că nu ne mai recunosc, pe mine, pe tine, copiii din noi ce au devnit doi adulți străini și nu mai știu nimic unul de calălalt, nu mai recunosc sunetele noastre și stau și mă întreb dacă chiar a fost vreodată ceva.Oare pentru tine a fost??
Îţi recunosc doar vocea din ceea ce erai înainte, îţi cunosc ochii când rămân suspendaţi între clipe ca amintindu-şi de mine, de tine, de noi, îţi recunosc pasul căci te îndepartzi de mine din ce în ce mai mult, te recunosc fizic, dar ești străin de ceea ce sunt eu acum, de ceea ce simt acum, de ceea ce visez acum.
Îţi recunosc amintirea ta în tot ce păstrez în interior, îți recunosc amprenta ce mi-a lăsat-o până astăzi în suflet, îți recunosc toată influența pe care ai avut-o asupra mea la un moment dat și îți mulțumesc, însă nu te mai recunosc acum, pe tine. Poate ai rămas la fel și nu te-ai schimbat deloc, poate ca și mine aștepți un altceva, aștepți ceva frumos și adevărat, dar nu mai știu nimic de tine și știu că nu mai pot simți nimic pentru tine.
Tot ce ai rămas acum, e un zâmbet de copil timid, naiv și sincer.Asta mi-a rămas de la tine, o singură amintire...
Nu-i nimic dacă uităm unul de celălalt, nu-i nimic dacă nu ne mai pasă, nu-i nimic dacă nu ne mai recunoaștem, nu-i nimic dacă nu mai simțim și uităm momente și sentimente, nu-i nimic..dar, azi, azi e un an de când nu te-am mai văzut și uite, că tocmai azi mi te-am amintit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu