Story.

Era târziu în noapte, ceasul bătea ora 3 .
     Eram doar eu şi el într-o cameră mică, friguroasă şi închisă. Era un singur fotoliu de un roşu ţipător, o măsuţă mult prea mică şi joasă, o fereastră prin care auzeai vântul şi o canapea, puţin mai mare decât fotoliul ţipător. 

    Eu stăteam pe fotoliul roşu, cu picioarele sub mine uitându-mă pe geam, încercând să par distrată şi ascunzându-mi privirea de a lui. Rochia-mi era prea şifonată, părul se încreţise, ochii-mi erau prea obosiţi şi îi simţeam grei de la atâta rimel,  mâinile îmi tremurau iar pielea mi se făcuse  de găina din cauza frigului, sau poate din cauza prezenţei lui..numai rujul meu roşu încă era acolo arătând ca la început, nu el nu putea să mă vadă aşa..

  El stătea lejer, pe canapea, trăgea dintr-o ţigare de parcă era ultima din viaţa lui, şi mă studia suspicios.El încă arata perfect. Fiecare şuviţa era la locul ei, cămaşa părea proaspăt călcată, cercelul din ureche lucea în lumina slabă care bătea în fereastră mică, care credeam în fiecare clipă că o să  se spargă din cauza vântului, parfumul lui încă plutea în aer iar ochii îi străluceau mai însetaţi că niciodată.

  Arătăm aşa ridicol pe lângă el..
  Privirea lui era aţintită asupra mea, lucru care mă incomodă şi mă făcea să trag de rochia mult prea scurtă peste picioarele mele îngheţate.El rânjea şi trăgea cu poftă din ţigare când mă vedea atât de ruşinată.. Mie-mi venea să intru în pământ.. Încercam să îmi ascund ochii prea roşii de ai lui, care parcă mă căutau.. dar nu puteam rezista, să-l am în faţa mea şi să nu-l admir. Îmi retrăgeam privirea ruşiată de fiecare dattă când ochii ni se întâlneau. Iar el râdea parcă victorios..
   -    Tu nu fumezi  ? M-a întrebat ironic, trăgând parcă cu mai multă poftă din ţigarea aia..
  Vocea lui mă îngheţase parcă şi mai tare, probabil mă aşteptăm să tacă în continuare. 

  -     Nu..
  -    De ce ?  Îţi e frică de tati i  ? Era ironic şi-mi râdea în nas.
  M-am simţit prost, şi am minţit după ce am zâmbit fals.
  -      Fumez, doar că nu am ţigările la mine.
  Probabil a fost cea mai proastă şi neinspirată minciună din viaţa mea, dar cum să mă concentrez pe o minciună când mă simţeam atât de stânjenită şi încolţită în prezenţa lui ?
  A râs şi mi-a răspuns înţepător, parcă aşteptând să mă umilesc în faţa lui, şi să recunosc că nu fumez.
  -     Serveşte-te !
  Şi mi-a făcut semn către pachetul de Kent după măsuţa aia oribilă.
  Am luat o ţigare, am aprins-o în timp ce mă rugăm să nu mă înec. Mâna îmi tremura şi nu reuşeam să aprind ţigarea. El râdea studindu-mi fiecare mişcare. 

  După ce în sfârşit am aprins nenorocita aia de ţigare, am tras odată dar nici măcar nu am tras în piept, lucru care el fumător convins l-a observat şi a râs în timp ce s-a aplecat spre măsuţă. Am tresărit, crezând că vrea să vină spre mine şi m-am fâstâcit imediat.El se apleca după pachetul de ţigări dar mi-a văzut mână de pe picior tremurând şi a ridicat privirea începând să radă. Voiam să mă înghită pământul, dar din nefericirea mea nu a făcut-o,dându-i ocazia să mă umilească iar.
    -     De ce tremuri ? Zâmbea parcă bucurându-se de starea mea, care se vedea că nu era tocmai una de bucurie.
   -     De frig. Am răspuns ridicând privirea către el, să văd ce reacţie are. Dar mi-a părut rău imediat, şi am retras-o brusc îndreptându-mi-o către fereastră.
  -     Ţi-e frică de mine..
  Părea amuzat, lucru care mă umilea şi mai tare. 
 -    Mie ? De tine ? Nu.. 

 Cum puteam să îmi păstrez calmul când simţeam că totul se prăbuşeşte ? Că el îşi da seamă ce simt  iar eu nu-mi pot controla sentimentele ? Începusem să tremur mai tare, iar lui parcă îi dădea satisfacţie.
  -   De faţă cu mine nu trebuie să te prefaci. Oricum, aproape mai păcălit şi pe mine..
  -   Nu înţeleg.
  A fost un moment în care totul se învârtea cu mine, mintea-mi percepea cu greu informaţiile iar sufletul le scana atent, încercând să-mi convingă inima tâmpită că se înşeală. Nici măcar nu mai tremuram, mi-am mutat privirea, aproape robotic către el şi acum eu eram cea care îl privea insistent. 
   -  Tu, mă iubeşti.
  Şi atunci m-a fulgerat. Reacţie ? Nu, nu mai eram în stare.. doar îl privieam, şi am văzut cu câtă uşurinţă  îi ieşeau cuvintele astea pe gură, cuvinte care mă omorau.. Dar lui nu-i păsa, chiar mi se părea mai senin decât la început..



                                                                          To be continued..