"Am cunoscut acum ceva timp un suflet. Mi-am dat seama din gesturile subtile pe care le facea ca insemn ceva pentru ea. Si-un zambet timid mi se punea pe fata de fiecare data cand o vedeam.
Timpul a trecut si-o data cu el am crescut si noi, si pretentiile ce le aveam, iar ea, ea s-a transformat in copila ce ma adora. Era capabila sa faca orice pentru mine si-ncepusem sa-mi dau seama din gesturi, ce-i devenisera deja mult prea evidente, ca in sufletul ei ocupam primul loc.
Imi hranea mandria si orgoliul, ma facea sa cred ca pot avea orice si ca toate mi se cuvineau, chiar daca eu nu luptam pentru ele.
Cu fiecare secunda scursa, interesul se transforma in indiferenta, sentimentele in dezgust, cuvintele ce ne umpleau sufletele de afectiune in tacere. Totul se schimbase pentru ca primeam prea mult, pentru ca totul era neconditionat si-mi dadeam seama ca nu trebuie sa fac nimic mai mult decat sa fiu eu, exact asa cum pofteam.
Puterea ce-o aveam crestea in fiecare moment. Eram constient de asta,devenisem un zeu, asa ca intr-o zi am inceput infernul.
Simteam nevoia sa profit din ce in ce mai mult si cum jocurile de iubire incepusera sa ma plictiseasca ingrozitor, am decis sa ma joc cu ce-avea ea mai de pret. Am inceput sa o dezbrac de sentimente si de principii, de emotii si de zambetele copilaroase ce mi le daruia.
I-am luat haina demnitatii de pe ea si-am tarat-o prin noroi si-apoi am lasat-o sa zaca acolo cateva zile. Apoi i-am luat bluza increderii soptandu-i cuvintele cele mai minunate. Am folosit-o pe post de carpa de sters pe jos.
I-am furat subtil mandria, orgoliul, gratia, curajul, puterea, atitudinea, planurile, viitorul si-apoi am inceput sa-i reprosez fiecare greseala ce-o facea, din lipsa unei coloane vertebrale.
Am cules pe varful fiecarui deget cate un sentiment si i-am strigat ca nu-mi ajunge, ca tot ce simt e un fir de praf ce-mi sta pe piele, ca eu ii daruiesc totul si ea-mi ofera prea putin.
Ii atingeam corpul, ii sarutam buzele, ii lasam urme micute pe pie;e. Dar totul era mecanic, ajunsesem in punctul in care nu mai simteam nimic si singurul lucru pe care il obtineam era sa-mi potolesc hormonii si sa-mi hranesc mai mult egoul masculin.
Ramaneam uimit de cate lucruri eram capabil, cate planuri meschine se nasteau in fiecare secunda si cat de bine le puneam in practica.
Si-n felul asta zilele treceau...
Eu deveneam din ce in ce mai puternic iar ea din ce in ce mai slaba...
Totul s-a terminat intr-o seara tarzie de decembrie cand plictisit de ce devenisem, am decis sa iau o pauza. O pauza de lume, de mine, de ea, de tot ce "castigasem" pana atunci.
Acum sunt bine. Am devenit alt om. Iubesc si uneori imi pare ca sentimentele sunt reciproce.
In prea putine seri, inainte sa adorm, ma gandesc la ea si la faptul ca i-am omorat sufletul. Ce-i ciudat e ca nu-mi simt constiinta murdara, asa ca dupa 2-3 minute in care rememorez totul, inchid ochii..
Iar dimineata ma trezesc zambind tamp pentru ca am primit un mesaj cu:
" mornin’ babe!:*" "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu