Te-ai uitat vreodată pe stradă la oamenii ce trec pe lângă tine? I-ai privit în ochi? Ce ai văzut? Un zid imens de gheaţă, de care te loveşti zilnic şi pe care nu reuşeşti să-l pătrunzi. Te uiţi uneori în ochii persoanei iubite, sperând să găseşti o fărâmă de foc... dar şi aici te izbeşti de acelaşi perete rece, ce te îndepărtează. Încerci să îi pătrunzi în suflet, să îi înţelegi îndoiala şi distanţa. Dar nu poţi... nu te lasă... nu vrea... te alungă şi, odată cu tine, alungă şi ceea ce a mai rămas din sufletul lui şi, poate, şi din al tău.
Indiferenţa: ăsta e cuvântul care caracterizează cel mai bine lumea de azi. Te-ai întrebat vreodată ce simte persoana din dreapta ta? Ai ascultat vreodată durerile şi necazurile celui din stânga ta? I-ai zâmbit celui ce ţi-a aruncat o privire rece şi plină de ură? Ai încercat vreodată să îţi pleci capul şi să înţelegi de ce suferim cu toţii, de ce plângem? Tu de ce ai plâns ultima dată? Din nedreptatea vieţii? Din cauza nefericirii? Sau, poate, din cauza indiferenţei lui? Ce te doare mai mult: să îl ştii lângă alta, dar cu gândul şi sufletul lângă tine, sau lângă tine mereu cu trupul, dar indiferent faţă de tine şi sentimentele tale?
Încearcă să zâmbeşti, căci în această lume mizeră, în care domină ura, răutatea şi durerea, zâmbetul e cel mai frumos cadou pe care îl poţi face persoanei de lângă tine. Zâmbetul tău poate schimba ceva! Poate că nu ura, căci ea e imuabilă, însă chipul tău luminos ii va determina şi pe cei din jur să zâmbească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu