Aceleaşi, Aceeaşi

De la un timp tot dau de oameni care promit multe, şi nu se ţin de cuvânt, oameni care vorbesc frumos şi mint la fel de frumos prin tot ceea ce vorbesc, de oameni după care simt că trebuie să aştept pentru că mi-au spus să am încredere în ei şi dintr-o data au plecat din viaţa mea cu tot ce am simţit, cu o parte din mine, cu tot cu încredere...

..tot dau de chipuri ce vor să mă facă să uit, să nu-mi mai amintesc de cine eram, de ceea ce am simţit, de ceea ce am greşit şi nu vreau, nu vreau să-mi uit greşelile, sentimentale,comportamentale, nu vreau să le uit pentru că aş fii o laşă, pentru că uitarea ar însemna final şi m-aş împedica de punctul acelui final, de amintirile lor în orice pas pe care l-aş face, nu vreau să uit, să mă uit(să te uit). Tot dau de cuvinte care încearcă să aline în mine partea slabă, care vor să cureţe bucăţile murdare din suflet,vor să-l întărească, tot dau de ele şi nu le simt, le aud şi nu le trăiesc şi poate nu sunt spuse cu suflet, poate sunt spuse doar ca să fie rostite şi nu am cum să mă încred în ele...

..tot dau de zile în care încerc să mă fac să cred că mi-e bine, zile în care mă mint şi vreau să cred în minciuna mea, zile în care mi-e dor de mirosul de miere şi nu mai pot să-l simt, de zile în care aştept ceva, orice, pe oricine care să mă trezească din somnul ăsta atât de urât mirositor,de zile în care uit să spun „mulţumesc”, uit să zâmbesc, uit să trăiesc în simplitate, tot dau de zile, de dimineţi în care uit de mine, uit tot ce-am visat, de dimineţi în care momentul  când mă trezesc doare, când gândul îmi fuge aiurea la sufletele pe care le simţeam odată şi al căror chip încerc să mi- amintesc, sa-l păstrez încă..

..tot dau de nopţi în care îngrop sentimente, strâng regrete şi mi-e teamă de somn, de visare, de minciuna mea, de lipsa de speranţă şi credinţă, mi-e teama de stăzile nocturne pe care sufletul s-a plimbat tinându-se de mână, căci trezesc amintiri încarcate cu sentimente ce se vor uitate..

...de la un timp tot dau de aceeaşi oameni, aceleşi chipuri, aceleaşi zile si nopţi, aceleaşi dimineţi, aceleaşi temeri, tot dau de sentimente, tărite, uitate, dorite, de oameni ce vor să mă facă să le simt şi nu pot, de oameni care le vor inapoi şi nu le mai am...