Scrisoare catre Ceausescu

Dragă tovarășe,

     Nici nu știu cum să încep. E dificil să vorbești cu cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată. Nu știi cum anume ar trebui să i te adresezi, dacă nu l-ai văzut pe omul căruia îi scrii măcar o singură dată în viață. Au trecut 29 de ani de la moartea ta, iar eu am atâtea întrebări pe care să ți le pun...

     Știu că erai ateu. Unde ai ajuns acum? Cu ce anume îți mai ocupi timpul? Care-i următorul plan măreț pentru a face din România o țară puternică? Câți oameni mai înfometezi și acolo unde ai ajuns? Dar pe câți îi pui să stea la cozi înterminabile? Lor până la ce oră le este permis să folosească curentul electric? Lor la cât le dai stingerea? Dar rația lor care e?

     De când m-am născut, am auzit întruna numele tău. Ai mei îmi tot spuneau că ai făcut tot ceea ce ai făcut pentru țară, fiindcă ne iubeai. Mereu se refereau la tine folosind verbe la trecut și eu nu înțelegeam prea multe. Ce înseamnă să mori? Sau să fii împușcat? În filmele la care se uita tati, toți tipii ăștia mari și tari erau împușcați, ba în umăr, ba în picior, dar la final ei erau cei care salvau situația. Tot așteptam să mi se spună de tine. Tu ce ai făcut după ce te-au împușcat? Nu te-ai ridicat și te-ai dus să salvezi situația? Tu....nu poți muri...Nu?.. Nu?

     Dar apoi la școală toată lumea te condamna. Profesorii spuneau doar lucruri rele despre tine și atunci eu chiar nu am mai înteles nimic. Nu erai tu „cel mai iubit fiu al României”? Oare am reținut bine numele tău? Nicolae Ceaușescu... Da, tu ești...Tu trebuie să fii... Atunci de ce vorbesc profesorii mei de închisoare? Tu trimiteai oameni nevinovați acolo?  Îi puneai pe ei să muncească până la epuizare? Tu munceai cot la cot cu ei?... Dar atunci oamenii de ce te iubeau? Ce le ofereai în schimbul mâinilor muncite și faptului că erau dispuși să sacrifice orice pentru tine? Casa, serviciu, mancare? Era oare asta suficient?

     La liceu am aflat de regimul impus de tine prin teroare și despre faptul că nu aveai voie să spui nimic de rău despre conducător sau despre partid. Dar de ce nu aveai dreptul la liberă exprimare? De ce trebuia să te învețe cineva cum să gândești și, mai important, ce? De ce nu i-ai lăsat pe oameni să aleagă dacă să te urmeze sau nu? Îți era frică de faptul că ți-ar fi putea întoarce spatele?

     Da, aveai un scop măreț și ai făcut tot ceea ce ți-ai propus. Mama mi-a povestit despre fiecare lucru în parte pe care l-ai construit: canalul Dunăre-Marea Neagră, Casa Poporului... despre Portile de Fier 1 și 2 ... despre hidrocentrala de la Vidraru, despre Cheile Bicazului... despre combinate, dar oare a meritat? Oamenii au meritat? Copiii... Ce făceau copii în comunism? Aveau timp să se joace? Ei aveau timp să fie copii? ...Eu de ce am avut timp?

Un copil care nu întelege prea multe.