lost

     de ce oamenii nu primesc ceea ce merită? ce înseamnă să meriți ceva anume? ce criterii trebuie îndeplinite pentru a ști când ești demn de un anumit lucru? trebuie să fii demn ca să primești ceva? ce este demnitatea de fapt? cui îi folosește?
     sunt atât de obosită psihic și sufletește încât ceea ce-mi vine să fac e să stau în pat și să plâng. era un citat care spunea că atunci când esti trist trebuie să te culci. m-am culcat de atâtea ori, însă fără vreun rezultat anume. nu am scăpat de niciun sentiment care mă încerca, nu mi s-au amorțit simțurile, golul din stomac nu mi s-a micșorat.
     când eram în liceu m-am gândit de vreo câteva ori să fac o prostie din care să nu îmi mai revin niciodată. mi-am spus că oamenii din jurul meu sunt toxici și de asta trebuie să fug din orașul ăla. și ca să vezi, oamenii sunt nașpa peste tot, indiferent de locul în care dai peste ei. îți oferă promisiuni și cuvinte frumoase ca mai apoi să-ți frângă aripile, când ei susțin tare și răspicat că trebuie să „shoot for the moon”. ce lună? ce stele? ce cer? 
     de ceva timp iar mă încearcă sentimentele astea. îmi vine să-mi dau drumul în abis și să nu mai scap cu viață de aici. dacă de fapt abisul ăsta se află în mine și chiar dacă m-aș abandona complet nu aș putea să scap de el? mi-e așa dor de acasă. care casă? aș vrea pentru o singură dată ca pământul ăsta să se oprească, să iau o gură mare de aer și să-mi trag sufletul. simt că mă sufoc.
     încă am atacuri de panică care s-au agravat din ce în ce mai mult când am plecat la facultate. mă doare capul și-mi tremură mâinile. n-am aer. ce e aerul de fapt? de ce nu-l vad? dacă oamenii nu-mi pot vedea rănile înseamnă că ele nu-s acolo??????? dar cum să nu fie acolo?
     leac. am neapărată nevoie de unul împotriva propriei persoane. înainte scriam mult și prost și plictisit și foloseam multe cuvinte doar ca să mă pierd pe mine printre ele. acum n-am mai scris și m-am pierdut în adevăratul sens al cuvântului. de ce fumezi, copilule? de ce ți-ai tuns părul? de ce acum îți curge rimelul? înainte nu te dădeai cu rimel... înainte poate că nu eram eu... sau acum nu sunt eu..