cam prea multe întrebări

  
     culmea, după atâta timp am avut ocazia să ne vedem. inițial nu am vrut să accept propunerea prietenului tău de a mă alătura grupului vostru, dar mi-am spus că nu am nimic de pierdut. am doar de câștigat faptul că s-ar putea să fii și tu acolo. și ca să vezi, ai fost.
     e un lucru rău că nu am simțit nimic când te-am văzut? sau când m-ai îmbrățișat? sau când mi-ai spus cu lacrimi în ochi cât de rău îți pare pentru ceea ce s-a întamplat între noi? sau cum te-am lăsat să îți pui capul pe umărul meu și am continuat să îți șoptesc că totul e ok? oare chiar este ok?
     am văzut regretul pe care îl porți cu tine în suflet. ți-am putut citi părerile de rău de pe chip. dar oare chiar erai fericit să mă vezi în sfârșit după atâta timp? totul a fost atât de plat și chiar și acum ai făcut aceeași greșeală. continui să te ții după o persoană care nu dă doi bani pe tine și asta mă scoate din sărite. dar cred că eu te înțeleg mai bine ca oricine în cazul ăsta, știi? presupun că toți avem demonii noștri.
     cred că mi-a părut rău pentru tine. oare asta au simțit și prietenii mei acum câțiva ani când mă confruntam cu aceleași lucruri ca tine? ai avut vreodată dorința aia arzătoare de a nu îl lăsa pe cel de lângă tine să simtă cât de rea e lumea asta și să încerci să îl aperi de toate nedreptățile? dar dacă nu l-ai lăsa să se confrunte cu ele, el cum ar evolua? tu ai reușit să o faci, fiindcă te-am lăsat să umbli desculț prin lumea asta fără să fiu lângă tine? sau doar ai ajuns să ai urme adânci în călcâie pe care nu vrei să le arăți nimănui?
     îmi e puțin teamă de felul în care ne-am comporta unul cu celălalt dacă am ajunge din nou să ne petrecem timpul împreună. trăiam la un moment dat cu impresia că ne ajutăm unul pe altul să întelegem cum funcționează lumea asta mare de adulți care sunt mult prea preocupați de propria persoană decât de cei din jurul lor. dar tu oare nu ai ajuns să faci același lucru?
     mă întreb dacă mai sunt prietena ta....sau dacă tu mai esti prietenul meu?!