liniște

cum e să fii pe partea cealaltă a baricadei? să fii tu cel care primește un telefon și persoana care înseamnă totul pentru tine să-ți spună că s-a terminat... ca a îndurat destule, iar tu nu ți-ai dat silința. cum e să te gândești că nenorocita asta de zi, săptămână, lună, viață ar fi putut merge altfel? cum e să îți treacă din nou prin cap faptul că ești o persoana greu de iubit? că nimeni nu o să poată ține la tine și nimeni nu o să vrea să te aibă prin preajmă pentru totdeaua? cum e să te simți ca și cum te sufoci fiindcă te strângi de gât cu propriile mâini?
îți spui eu, fiindca am tot fost pe acolo în ultima perioadă, însă nu cred că a apucat cineva să observe. totul se duce dracul încetul cu încetul, iar ce-i cei mai greu de îndurat este tocmai faptul că tu singur ești motivul suferinței tale... dar dacă nu sufăr, de unde știu că trăiesc? dacă nu mă doare tot corpul, de unde știu că mai sunt în viață?
cred că persoana toxică din toate relațiile am fost eu însămi. întotdeauna a fost mult mai ușor să pasez vina pe oamenii care încercau să mă suporte, fiindcă asta am învățat. așa am crescut, iar alt mod de a iubi nu știu. nu am fost învățată cu altceva și nu știu cum este să ai pe cineva lângă tine care va fi acolo indiferent de orice...
nu știu nimic. nu vreau să știu nimic...