acum un an stăteam în vechiul meu birou, la același calculator, scriind un articol despre un eveniment ce avea să apară pe bizbrasov.ro, când persoana care m-a învățat tot ce știu din punct de vedere profesional a deschis ușa, mi-a întins prima revistă în care am scris vreodata și a ieșit în curte să-și fumeze țigara. am rămas singură în încăperea mult prea mică pentru gândurile mele agitate și am privit îndelung coperta colorată... liniștea mi-a ajuns până în oase, iar primul impuls a fost să fac o poză și să o trimit. cui? mamei mele. am adăugat textul „a ieșit revista!” și am apăsat enter.
astăzi, aceeași persoană mi-a oferit aceeași revistă. coperta s-a schimbat, la fel și biroul meu, iar sticla de apă mereu prezentă s-a transformat în cana turcoaz de cafea ce stă în permanență în stânga micului ecran luminat. culmea, am același sentiment de fericire care m-a cuprins anul trecut, iar eu, la fel ca atunci, i-am trimis mamei mele o poză. de data aceasta însă, textul a fost diferit: „a trecut un an...” și am apăsat enter.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu