am cam uitat să trec pe aici. m-am afundat în iluziile banale despre viață pe care ni le-am făcut împreună și, ca să vezi, nu am mai simțit nevoia să scriu. cartea pe care, aparent, am vrut să o încep a rămas pierdută pe undeva pe biroul plin de cursuri. sesiunea nu cred că este pentru cineva. și nici eu nu cred că voi mai apuca să o termin. de ce aș scrie despre ceva ce are legătură cu trecutul când prezentul meu e atât de plăcut? cum să mă gândesc la altceva dacă toată ziua mintea îmi fuge la tine?
îți sunt recunoscătoare, fiindcă m-ai găsit, să știi. am impresia că indiferent de cât de des îți voi spune că te iubesc, nu ar fi de ajuns. nu știu ce as mai putea să fac doar ca să îți arăt ce însemni pentru mine în momentul de față. ești tot. absolut tot. nu am mai vorbit despre nimeni așa până acum, iar tu îți faci griji că o să fii plecat câteva luni din viața mea, iar eu cine știe ce prostii voi face. naivule.
bucățică ruptă din sufletul meu, cum îți poți face atâtea griji în zadar? dar nici nu știu de ce te întreb asta, deoarece și eu am aceleași frici. hai să nu ne gândim la viitor și doar să ne bucurăm unul de celălalt. ei, ce spui? îți surâde ideea asta?
chiar și acum când tu ești la muncă, iar eu mă aflu în camera mea de cămin, mult prea călduroasă pentru tine, mă întreb oare ce faci. am dormit unul în brațele celuilalt 5 zile la rând, iar în clipa în care m-am trezit singură în patul meu, mă tot întrebam cum de nu ești și tu prin preajmă. oare te-ai făcut atât de mic încât ai disparut în lenjeria patului? dar dacă ești atât de mic, înseamnă că te pot lua cu mine peste tot în rucsacul meu cu care te-ai obișnuit și care te amuză teribil. mi-ar plăcea asta.
se pare că am rezistat fără tine o singură noapte, pentru că, imediat ce a venit cea de-a doua, ți-am propus să rămân la tine, iar tu nu ai avut nimic de obiectat. ba chiar mi-ai și recunoscut că aveai de gând să mă răpești oricum mai pe seară. mă liniștește să mă trezesc în toiul nopții și să te zăresc lângă mine. ador cum în fiecare dimineață mă strângi la pieptul tău și îmi place la nebunie faptul că ai spatele și umerii atât de robuști. parcă ai putea să porți pe umerii tăi greutatea unei lumi întregi, în timp ce pe mine mă poți muta după voia ta.
cel mai greu îmi va fi să adorm singură, dar îți promit că după ce te întorci din state, vom adormi din nou unul în brațele celuilalt, dimineața îți voi amenința iar papagalii că o să-i bat dacă mai scot un singur sunet, vom pregăti împreună micul dejun și dupa ne vom arunca din nou în pat. și vom repeta asta timp de cel putin o lună întreagă, bine, grăsuțule? tu nu ai nimic de spus în privința asta, și chiar daca ai avea, cred că îți va face o deosebită plăcere să mă vezi pe mine cocoțată pe canapeauna ta, încercând cu disperare să îți prind baieții, așa că nu vei avea nimic de obiectat în legătură cu șederea mea prelungită la conacul dumitale, având în vedere bucuria care ți se va citi pe chip când îți voi spune cele doua cuvinte. iar și iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu