marți, 27 septembrie 2016
I guess that’s just part of loving people: You have to give things up. Sometimes you even have to give them up.
am stat mult si m-am gandit la tine. am trecut impreuna prin atat de multe lucruri, incat nici macar atunci cand m-ai lovit fara sa iti pese de urmele pe care le-ai fi lasat pe trupul meu nu te-am urat. am descoperit ca ura si dragostea nu sunt unul si acelasi sentiment. mi-a trecut prin minte de nenumarate ori ideea de a te face sa suferi, deoarece eu cred cu tarie in "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", dar de multe ori karma nu isi face treaba, asa ca a trebuit ca eu sa iau fraiele in propriile maini.
am fost din nou impreuna. ti-am sarutat fiecare particica a trupului in timp ce incercam sa imi vindec singura ranile si sa imi tin sub control ideile nebunesti de a-ti provoca durere. si cum altfel poti face o persoana sa sufere daca nu o faci sa ii pese? cititorule, a-ti pasa este un lucru pe cat de incredibil, pe atat de atroce. cealalta persoana are putere nemarginita asupra ta. dar pana si in momentul in care am ajuns sa iti trezesc sentimentele care au luat o mica pauza, n-am putut sa te ranesc.
am incercat sa uit de acest principiu stupid al meu si am ingropat suferinta pe care mi-ai provocat-o. stiu, nu am reusit sa fac asta atat de bine, deoarece aveam momente scurte in care ma pierdeam printre tristeti de mult apuse si izbucneam violent, fara sa tin cont de nimic. m-am pierdut de cateva ori, nu-i asa? dar, doamne, iti jur ca nu as fi putut fi altfel. si daca as fi fost altfel, m-ai mai fi iubit? sunt naiva, stiu si asta, insa daca si sentimentele tale pentru mine au fost o minciuna, mai bine nu-mi recunoaste lucrul acesta. lasa-ma sa traiesc cu impresia ca, la un moment dat, ai tinut la mine aproape la fel de mult pe cat am tinut eu la tine.
in infantilitatea mea, mi-am proiectat de atat de multe ori un viitor langa tine, dar nu am apucat sa ma bucur de prezent, nu-i asa? dar nu e nimic. cateodata trebuie sa stii cand sa te dai batut, nu? te iubesc, sa stii. am impresia ca as putea sa fac asta o viata intreaga, poate chiar sapte, insa doarece tin la tine, este nevoie sa te las sa pleci, nu pentru ca nu as mai putea eu suporta, nu pentru tu nu m-ai mai putea tolera, sunt o infinitate de motive pentru care nu am fi capabil sa facem asta, dar tocmai fiindca sunt momente in care trebuie sa renunti la oamenii pe care-i iubesti si sa fii recunoscator fiecarei clipe pe care si-au petrecut-o cu tine, indiferent daca a fost una buna sau rea. toate au fost lectii de viata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu