am stat mult sa ma gandesc daca sa-ti scriu sau nu. mi-am zis ca tot ce a trebuit sa afli ti-a fost spus aseara cand ai alergat la mine cu inima-n bucati sperand ca eu sa le pot rearanja in asa fel incat sa formeze un intreg. lasitate, vinovatie, frica. atribute pe care le are fiinta umana din plin si de care m-am saturat pana peste cap. oamenii sunt o adunatura de idioti din care sper sa ma sustrag, dar de multe ori realizez ca e destul de greu de facut.
m-a surprins putin ca te-ai afisat in fata usii mele la acea ora tarzie. ma gandeam ca o sa faci ca intotdeauna cand apare o surpriza nu chiar atat de placuta. vei opri orice mod de a fi contactat si nu vei vorbi cu mine in seara respectiva. poate nici in dimineata urmatoare. primul impuls a fost sa te sun, dar nu stiu din ce motiv mi-am spus ca nu-ti sunt datoare cu nimic. nu eu ar trebui sa te contactez. si am stat pe loc. mi-am lasat doar muzica in surdina si m-am gandit, m-am tot gandit.
ti-am spus ca nu sunt o persoana atat de buna. asta pentru ca ma bucura suferinta ta. faptul ca erai in fata mea si plangeai ca un copil in momentul respectiv ma linistea. durea, nu-i asa? golul din suflet te facea incapabil sa te misti. tot ce voiai era sa te ghemuiesti intr-un loc uitat de lume, un spatiu fara timp, voiai sa dispari, nu-i asa? sau poate ca suferinta era prea mare pentru a o simti singur. de asta ai venit la mine, oare?
stii cum vindeci o inima franta? cu multa dragoste. gasesc atat de multa iubire intr-o cana de ciocolata calda, deoarece pot sa ma joc cu spuma de deasupra. am ocazia sa desenez acolo orice vreau eu si sa-mi imaginez imposibilul. cand amestec continutul activitatea in sine ma calmeaza. acum vreo cativa ani incercam sa ghicesc cam cate lingurite incap in cana respectiva. intotdeauna ma gandeam la un numar prea mic. poate ca sunt pesimista. si probabil asta e motivul pentru care nu pot sa beau ciocolata calda fara lingurita. sper c-o sa aflu numarul exact la un moment dat.
apoi ai nevoie de o persoana la pieptul careia sa stai. doar sunetul unei alte batai de inima care poate intelege prin ce treci tu reuseste sa te linisteasca. omul respectiv trebuie sa te stranga cat mai tare in brate pentru a face in asa fel incat suferinta sa iasa afara. ma gandesc la un balon urias ce trebuie spart. cred ca asocierile mele sunt din ce in ce mai puerile. poate o iau si eu razna, cine stie. revenind insa, fiinta respectiva nu trebuie sa-ti zica nimic in afara de sunetul ala specific pe care-l fac mamele cand plangi si incearca sa te linisteasca. stii ca zgomotul asta e auzit de noi inainte sa ne nastem? ma face sa zambesc gandul asta. un ssssssss infinit si o mangaiere blanda.
in ultimul rand iti trebuie cateva amintiri fericite. oamenii sunt captivii trecutului lor care de multe ori se poate intoarce impotriva acestora, dar nu si atunci cand e vorba de clipe senine. in momentul ala trecutul este o binecuvantare, nu crezi? uite, vezi? asa repari inimi. acum te rog sa-mi arati ce poti repara tu, mereu tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu