"Nu pot scrie despre fericire."
asta este. nu m-am indoit niciodata de lucrul asta pentru ca atunci cand acest sentiment te poarta pe cele mai inalte culmi, iti faci liniste in mintea mult prea plina de ganduri si incerci sa il simti cu toti porii, cu fiecare molecula a ta, facand abstractie de tot ce este in jur. simt fericirea cand tu esti in preajma mea, insa in momentul in care pleci, zgomotul reincepe. atunci ma gandesc la el si la faptul ca l-am iubit nebuneste, dar nu a meritat nici macar o singura privire de a mea, nici macar un singur zambet spontan si nici macar o singura sarutare pe buzele pregatite sa sfasie oricand, fara retinere, pentru felul in care se comporta acum cu mine. cineva a spus odata ca iti dai seama de caracterul unei persoane fix in momentul in care inchei o relatie cu ea. poate caracterul meu lasa de dorit, insa al lui e mult mai rau.
scriu aici pentru ca mult prea putine persoane imi citesc blog-ul. eu, spre deosebire de el, nu port discutii personale cu orice tipa care-mi acorda un dans fara prea mare efort si care ma saruta la o petrecere de revelion. nici cu o astfel de persoana nu ma aventurez intr-o relatie de durata. poate ca vrea sa ia tot ce are de oferit si apoi sa plece, ca intotdeauna. fiul risipitor. pentru a ma cunoaste pe mine oamenii trebuie sa munceasca. daca renunta, inseamna ca nu merita nimic din ce am eu de oferit. dar probabil ca lucrurile s-au schimbat. nu am fost dezamagita de el, ci de asteptarile pe care mi le-am facut si pe care ma asteptam sa le implineasca. copil prost. nu vei primi niciodata ceea ce oferi.
dar, iubitule, e ciudat ca nu imi e frica sa te numesc pe tine astfel. tu nu meriti postari pe blog-ul meu. ceea ce este intre noi trebuie sa se consume pe fundalul melodiilor mele preferate, dar nu intr-un pat. relatia noastra sunt singura ca va ramane doar in inimile si mintile noastre, pentru ca la urma urmei doar pe noi ne priveste, nu e asa? te apreciez, insa nu-ti voi scrie aici de ce. iti voi sopti in momentul in care trupurile noastre vor cadea epuizate oriunde, dar nu pe pat. zambesc cand imi amintesc de cerinta ta de fiecare data. probabil de asta am scris-o de doua ori, dar nu pe pat. surad iar.
iubitule, iubitule, iubitule, iubitule, iubitule. pot sa impart cifra asta cu tine, iubitule. nu m-ar deranja sa stam in acelasi apartament, dar ti-am spus si azi asta. nu m-as supara daca m-ai trezi in zorii diminetii doar pentru ca vrei sa purtam o conversatie. m-as ridica din pat, as imbraca unul din tricourile tale, mi-as lua cana cu ciocolata calda, mi-as potrivi picioarele sub mine si as fi la fel de atenta la discutie la fel cum eram in ziua in care te-ai decis ca-ti place berea bruna. 3 beri brune. mi-ar face placere sa mancam la aceeasi masa si sa impartim budinca in fiecare dimineata, iubitule. uite-te ce frumos suna. am un nou cuvant preferat.
dar tot ce ti-am scris aici nu sunt nici macar 5% din lucrurile pe care ti le spun in fiecare seara la telefon. nu credeam c-o sa-mi mai placa vreodata sa folosesc prostia aia atat de mult. si amintiri, amintiri, amintiri. mult prea multe poze, stiu, dar nu ma certa. trece-mi cu vederea aberatiile. acum doar tine-ma-n brate si mangaie-mi parul in timp ce imi sprijini visele. promit sa fac acelasi lucru.
si totusi.. poate ca pot scrie despre fericire?!
Mhm
RăspundețiȘtergere