fiinţă demnă de milă. scursură a societăţii. personaj istoric ratat de a cărui existenţă lumea nu-şi va aminti peste vreo 3 ani.meriţi să fii călcata în picioare fără pic de milă.ar trebui să plângi în hohote când te aşezi seara în patul tău la fel de mizerabil precum propria-ţi persoană, însă intelectul tău cu mult inferior nu-ţi permite să conştientizezi că-ţi pierzi viaţa degeaba în fiecare minut în care te crezi deasupra tuturor. tu nu ar trebui să ai dreptul la fericire. cearcănele din jurul ochilor mei ar sta mult mai bine pe faţa ta hidoasă fiindcă ţi-ar trăda cu uşurintă caracterul.
plângi,a? un alt act jucat cu aceeaşi încercare patetică de a ieşi din anonimat. doar persoanele inferioare ţie se pot opri să-ţi admire lacrimile false, dar îmi vine greu să cred că poţi da peste o astfel de persoană, însă probabil sunt mai mulţi proşti decât oameni. ai avea pentru cine juca această scenă de prost gust. eşti un nimic fiindcă nu poţi nimic. cu toate astea eu am gândurile pătate de cuvinte înjositoare pentru tine. te-am visat aseară făcând aceeaşi greşeala iar şi iar.. iar şi iar... iar şi iar..
sufăr din ce în ce mai mult în vise fiindcă sunt nevoită să-mi trăiesc realitatea mizeră. neliniştea mi-a invadat camera fără ca eu să pot face ceva pentru a o opri. doar în vise mă mai pot îngrijora,doar în vise mai pot plânge,mă mai pot zbate,mai pot ţipa, îmi mai pot face simţită slaba prezentă..
în realitate sunt moartă. unghiile mult prea lungi se agată cu disperare de sentimentele mele de orice fel. mi-alunecă cu uşurintă printre degete de parcă nu sunt demnă de ele. pica pe care am purtat-o mi-a consumat prea mult suflet. am ţipat de prea multe ori,iar acum voce nu mai am...
sunt la graniţa pe care nu mă gândeam că aş mai putea-o trece vreodată şi totuşi... e toamnă iar..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu