Pentru tine,copil aiurea.

Nu ştiu cum aş putea începe postarea asta. De fapt , nu ştiu dacă am ceva destul de important de tastat încât să o postez. Poate doar am nevoie să mă eliberez. De ce?Nici eu nu ştiu.
Am momente când îmi spun că azi o s-o termin cu tine. Definitiv. Insă fix a doua azi faci ceva ce nu poate fi trecut cu vederea.Ce fel de om eşti tu?Unde se ascund oamenii ca tine?
Amuzant e că am început să ţin la tine din întâmplare,fără să vreau,fără să realizez.Ştii cum a început totul? Am să-ţi spun.Nu ştiu de ce dar azi simt nevoia să tastez toate astea ştiind că tu nu le vei citi niciodată. Sau dacă le vei citi, va fi peste mult timp,când ele nu vor mai însemna nimic..aşa că rămân la prima varianta. N-ai să le citeşti.
Prima dată am încercat să vorbesc cu tine doar pentru a-i arăta unei persoane că nu sunt dependentă de ea,când poate că eram.Ma cunoşti . Sunt o persoana orgolioasă.N-am să recunosc niciodată când depind şi de altcineva înafară de mine.La prima vedere păreai o persoană cu care puteam purta doar o conversaţie şi atât. Însă cine te-a pus oare să te ţii după mine? Cine? Când ai încetat s-o mai faci , am început eu să mă ţin după tine. Îmi păreai simpatic.Erai ca un copil ce nu ştia ce e aia viaţă.Păreai.. pur. Da , ăsta e cuvântul. Pur.Nu ştiai nici cum să-mi vorbeşti.Nu ştiai nici măcar să minţi. Mai ştii? Intr-o seara am vorbit până târziu şi la un moment dat m-ai întrebat dacă şi mie-mi place ploaia.Mi-ai pus întrebarea aia ca şi cum ştiai deja răspunsul.Şi dupa ce ţi-am confirmat bănuielile, mi-ai zis c-ai putea să mă iubeşti.Ăla a fost momentul când ai nimerit replica la timpul potrivit.Atunci te-am iubit..Apoi nu ştiu cum de ti-a venit ideea cu jocul ala idiot ,dar care m-a făcut să mă lipesc de tine. "In the game of seduction there is only one rule: never fall in love." Cine avea să încalce primul regula , pierdea. N-am idee cine a încălcat-o primul sau dacă a încălcat-o cineva... sau poate jocul nu-şi avea locul de la început. Dar.. mhm.. am pierdut.
Şi-apoi a urmat cearta de pe 31 decembrie.Frumoasă zi , hm? Dintr-un motiv sau altul ai simţit nevoia să mă faci să mă umilesc în faţa ta. Eu , îţi dai seama? Te-am refuzat scurt şi rece. Ştiam că lucrul ăla avea să te enerveze,dar o meritai.Omului îi dai exact cât merită.În momentul ăla nu meritai mai mult.În momentul ăla meritai să-mi bag picioarele în orice fel de relaţie aveam şi să te las în pace.Să te las să treci prin viaţă singur , fără o persoană ca mine care să-ţi dea sfaturi.M-ai pus să-mi cer scuze când nu greşisem doar ca să mă umileşti.Să te simţi.. bărbat?!Un crin nu-şi pierde puritatea nici măcar când e tăvălit prin mocirlă. Eu n-am fost . Nu în momentul ăla. Apoi peste 5 ore , după ce m-ai lăsat să mă frământ , să mă condamn , să cred cele mai rele lucruri despre mine m-ai sunat.. şi.. şi mi-ai spus că eşti doar în pantaloni şi că nu intri in casă până nu te iert.Mi-ai spus că n-aveai nevoie de cineva care să te ţină în lesă,că nu mă meriţi,că odata şi odată tot m-ai fi călcat în picioare.Şi-apoi te-am întrebat de ce crezi că cineva vrea să te umilească.Mi-ai raspuns prin doua cuvinte. "Scutul leului. Când nu poate câştiga,fuge.Aşa-i?"Totuşi m-ai condamnat fiindcă nu te-am iertat imediat.Mi-ai zis să găsesc pe altcineva care să-mi aduca ploaia.Cretine,tu eşti singurul care poate face să conteze ploaia aia. Cineva mi-a zis c-o să-mi frângi inima. Avea dreptate. Bine totuşi c-am avut folie protectoare pe ea. Şi-a revenit. Rana de atunci s-a vindecat.Cu ajutorul tau , ce-i drept , da' s-a vindecat.
Acum câteva zile am întrebat un prieten ce e cel mai important când scrii o scrisoare .Aveam de făcut o tema la română ,cred.Ştii ce mi-a răspuns?Adresa.Dacă n-o trimiţi,ai scris-o degeaba.Ţi-ai pierdut timpul degeaba.Asta e una dintre acele scrisori virtuale..
Însă de un lucru sunt sigură.Sunt sigură că ai zâmbit măcar o dată gândindu-te la mine. Mă admir pentru lucrul ăsta ,să ştii.Câteodată am impresia că eu te-am învăţat să iubeşti,să te zbaţi,să ai răbdare,să suferi şi să speri.Eu te-am trecut prin toate ţinându-te de mână în timp ce-ţi cream iluzii banale despre viaţă. Eu te-am ascultat şi te-am certat din nimicuri,doar de dragul de-a te vedea puţin supărat.Eu te-am învăţat tot ce ai uitat despre viaţă şi despre iubire,chiar dacă nu ai fost al meu. Nu poţi avea vântul oricât de mult îţi doreşti asta.
Dar trebuie s-o spun acum , fiindcă n-o să mai am curajul s-o spun cu altă ocazie. Mă bucur că te-am cunoscut. Ştii , eu nu ştiu sigur dacă Dumnezeu există , dar îi mulţumesc în fiecare zi că mi-a dat ocazia să te cunosc , să-ţi intru in suflet , să-ţi cunosc trecutul , amintirile , viaţa, să te cunosc pe tine. În ciuda lucrurilor rele pe care le crezi despre tine ,să ştii că meriţi multe. Mult mai multe decât îţi imaginezi,iar persoanei căreia-i vei aparţine va fi una norocoasă fiindcă va avea ce discuta cu tine,va avea cui să-i ceara sfaturi,va avea de cine să fie iubită.Iar tu vei şti exact ce să-i spui şi când să-i spui cele mai minunate lucruri. Am vărsat vreo două lacrimi.Ai putea spune că sunt puţin geloasă,dar nu. Mă pregătesc pentru mai târziu.Ştiu că vei pleca cândva.Sper ca ziua aia să nu fie azi. Nici mâine.