Nu i-a venit sa creada. Era aici. Chiar era aici! Era el in carne si oase privind-o de la distanta cu zambetul pe buze, cu aceeasi ochi calzi care o priveau mereu din pozele de pe noptiera ei. Pentru o clipa se gandi sa fuga. Faptul ca el se afla aici nu o ajuta deloc sa il uite. Credea ca se terminase. Ca atunci cand i-a cerut sa ramana doar prieteni ii daduse de inteles ca totul intre ei era gata.
In timp ce ultimele patru luni i se derulau prin fata ochilor el se apropia cu pasi repezi fara sa ea sa-si dea seama. O imbratisa pentru cateva clipe apoi o lasa sa cada inerta pe zapada de 10 cm.
-Stefan.. nu ma asteptam sa te vad aici..cel putin nu azi. ii spusese cu o voce stinsa incercand sa-si ascunda emotia din glas.
-Iti amintesti ca acum ceva timp ti-am promis ca o sa vin. Ei bine.. Iata-ma!
-Dar nu inteleg.. de ce acum?
-Nu vreau sa devin siropos sau altceva , dar Clara, mi-a fost dor de tine. De cand... de la acel incident nu mi-ai mai raspuns la telefon. M-am gandit sa vin sa vad daca esti bine.
-Nu o sa te mint , insa era mai potrivit sa nu fi venit dupa trei luni de cand am decis sa o terminam.
-Stiu.. dar nu am putut sa te uit. Nu e chiar asa de usor pe cat am crezut...
-Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa o saruti pe tipa aia! ii aruncase vorbele usturatoare inainte sa se ridice si sa plece.
Insa el nu ii raspunse. O urma cuminte pe straduta pustie. Clara nu putea intelege ce cauta el aici , cu ce scop a venit sa ii tulbure linistea din nou. Pret de un sfert de ora au mers unul langa altul fara sa scoata un cuvant. La un moment dat , Stefan , iritat de tacerea el o prinse de mana , tragand-o spre el.
-Ce... CE GUMA MEA FACI?!
Dar el nu o mai auzea.. Vroia sa-si lipeasca gura de a ei.. O dorea atat de mult si acum avea posibilitatea sa-si astampere nevoia de ea.Se zbatea necontrolata , incercand sa se indeparteze de el. Stefan ii prinse si cealalta mana cu o miscare brusca care, probabil , o luase prin surprindere deoarece bolborosi o injuratura inainte ca el sa o sarute.
In cele din urma ii dadu drumul. Vazandu-se libera , Clara il plesni pe cel care a sarutat-o atat de brutal si o lua la fuga.
-STAI! Pleci si ma lasi in mijlocul drumului? apuca Stefan sa ii reproseze inainte sa o piarda prin multimea care , surprinzator, parca a inghitit linistea stradutei.
"Fata asta e incredibila! Chiar m-a lasat aici?Nu.. probabil ca se ascunde pe undeva.." se gandea baiatul , surprins de reactia fetei.
Insa Clara chiar il abandonase acolo , in mijlocul multimii, neinteresand-o ce se alege de el. Dupa cate ii facuse merita asta. Merita mult mai multe.
Se opri intr-un parculet pentru copii , asezandu-se pe un leagan albastru. De ce era el aici? Ce mai voia acum? Voia sa stie ca ea inca il iubea ca mai apoi , tot el , sa fie cel care o condamna la suferinta? In tot acest timp cat incercase sa il uite iti facu mai mult rau. Si totusi... nu putea concepe ca ea sa fie cu altcineva , cu un alt el. Inca se considera a lui. Numai a lui.Oare se mintea singura? Adica a inselat-o cat timp au fost impreuna.. De ce s-ar fi astamparat cat au fost despariti? Era atat de naiva..
Deodata tresari.El era pe leaganul portocaliu din dreapta ei. Cu toate ca nu mai fusese niciodata in Galati o gasi.
-Te-ai speriat? o intreba putin ingrijorata incercand sa nu arata asta. Vocea il dadea de gol , insa.
-Ce vrei? Ce mai vrei? Nu iti ajunge tot ce mi-ai facut?Tu nu ai suflet? Nu ai mila?
-Clara.. de ce imi vorbesti asa?
-Ai facut prea multe Stefan. Ce ai crezut? Ca daca vii aici o sa fie totul bine?
-Nu... dar...
-Nici un dar.. Te rog sa pleci..Te rog sa ma lasi sa-mi gasesc linistea, sa nu ma mai tulburi. Te rog..Nu ma mai cauta...
-Clara, te rog intelege ca...
-Nu. Nu vreau sa aud nimic. Nu vreau sa ma mai aburesti cu povestile tale la care visam in fiecare noapte.
-Vrei sa ma lasi sa-ti spun...
-De ce nu ma poti lasa in pace, pur si simplu?
-Pentru ca te iubesc, de aia. Tu constientizezi ca eu te iubesc?! Constinetizezi asta???!!!
-Trebuia sa ma iubesti cand m-ai avut doar pentru tine, nu sa cauti ceea ce aveam eu la altele.
-Clara , mereu am iubit totul la tine. Mereu am stiut ca tu esti speciala si ca nu esti deloc ca restul. Nici macar nu semeni cu vreo fata pe care am cunoscut-o.
-Si totusi nu am fost destul de buna pentru tine..
-Suflete , nu te-am inselat niciodata. Nu am sarutat pe nimeni alta inafara de tine de cand ne cunoastem. Si crede-ma ca au trecut doi ani de atunci. Faza cu inselatul.. ei bine nu s-a intamplat..
-Stai.. Ce? Vocea ei era acum o soapta pe care el abia o putu deslusi.
-E adevarat.. Am vrut doar sa vad cum reactionezi cand iti spun ca am sarutat pe altcineva.. Am vrut sa vad daca tii la mine..
-Serios?! Am adormit plangand in ultimele trei luni pentru nimic?
Se apropie de urechea ei si ii sopti:
-Te iubesc, pufosenie!
-......
-.....
- Si eu suflete! Si eu... spunandu-i asta ii sari in brate si il saruta.
-Acum poate imi arati si mie orasul. Mi-e cam foame.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu