şi dacă norocul ar da peste mine şi-aş avea parte de o femeie precum îmi imaginez eu, să fiu al dracului, dar nu aş mai lăsa-o să treacă la următorul naiv care crede că o poate ţine în frâu. de ce? pentru că i-aş aduce în fiecare zi câte un zâmbet pe buze la care să se gândeasca seara când e obosită şi se aşează în pat. şi cum altfel poţi face o femeie să te iubească dacă nu aşa?
în momentul în care aş vedea-o ivindu-se în faţa ochilor mei, i-aş zâmbi în cel mai sincer mod posibil, iar ea ar ştii; doar e desteaptă şi îşi dă seama de subtilităţi fără prea mult efort. aş fi ca un reflector ce luminează o singură actriţă. mi-ar fi uşor să realizez că ceva nu e în regulă datorită privii ei. femeile trebuie privite în ochi cât mai des. ei, îmi vei spune că există si unele care se ruşinează. acum serios vorbind, chiar crezi c-aş irosi vreo ora pe o femeie ca asta?
cea lângă care voi sta eu trebuie sa fie la acelaşi nivel cu mine. ea este nevoită să reprezinte rivalul meu, dublul meu feminin pe plan mental. m-aş ţine cu sfinţenie de ceea ce îi spun, deoarece unei astfel de femei nu e nevoie să îi promiti nimic. de îndata ce o vei da în bară, te va părăsi fără să se uite înapoi. şi o poţi condamna? ştie că nu are timp de pierdut cu oricine. atunci, ce altceva mai bun decât să îi demonstrez că sunt cineva, pot sa fac?
ea mă va cuceri cu ideile ei îndrazneţe şi cu felul demn de a se afişa în faţa oricui, comportament care va câştiga respect fără să fie nevoită să ofere ceva în schimb. iar eu... eu o voi face să rămânâ în stânga mea cu acţiunile mele. vreau ce e mai bun, deci e nevoie să mă chinui.
doar cele mai înalte turnuri ascundeau cele mai de preţ comori, nu-i aşa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu