si unde e iubirea pe care te-ai laudat ca mi-o porti? unde sunt cuvintele care-mi incantau auzul? unde sunt toate sentimentele pe care mi le aratai fara sa le cer? unde ai ascuns ultimul gram de umanitate? de unde ai facut rost de atata raceala sufleteasca?
chiar mi-am imaginat ca intreaga ta fiinta vibreaza de fiecare data la atingerea mea. am presupus ca esti unul dintre putinii care au ajuns sa ma iubeasca asa cum mi-au marturisit ca o fac. credeam ca am reusit sa aduc primavara in sufletul tau inghetat dupa ce prima ta iubire ti-a putut trada increderea in cel mai injositor mod posibil. am vazut-o azi cand asteptam sa fac speaking-ul de care tu te-ai lipsit rapid si nu am putut intelege ce anume ai putut iubi la ea. razul ala strident, vocea pitigaiata si felul balbait de a vorbi mi-au conturat portretul unei fiinte banale, fara prea multe asteptari de la viata.
e amuzant cum mereu ma arunc cu totul in bratele persoanei care poate sa ma raneasca cel mai tare si sper ca ea sa o faca, insa in momentul in care-mi vede ranile sangerande sa se opreasca pentru ca pot sa indur orice pentru ea, insa nu si indiferenta. am avut parte de prea multa fara ca macar sa o merit,iar de la tine, dragul meu, nu sunt dispusa sa accept nimic care are legatura cu asta.
rad isteric si necontrolat cand realizez ca tu chiar ai uitat cu cine ti-ai petrecut mai mult de un an. nu-mi vine sa cred ca tu nu realizezi ce fel de persoana sunt eu. nu este nicio problema, sa stii. asa cum m-am descurcat cu cei dinaintea ta, o sa ma descurc si cu tine. asta pentru ca toti sunteti la fel.
toti oamenii, indiferent de sexul, rasa, cultura lor, sunt la fel. mi-am inchipuit ca esti diferit. la fel ca stefan gheorghidiu din "ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" am venerat o imagine ireala a persoanei pe care am crezut ca o iubesc. am ridicat-o in slavi si nu i-am refuzat niciun capriciu.dar am gresit tocmai fiindca ti-am scos cu grija lantul si l-am legat in jurul gatului meu pentru a-ti demonstra ca toti suntem imobilizati doar de gandirea noastra,ci nu de obiect in sine.
tu insa l-ai legat mult mai strans si-ai venit de fiecare data sa te bucuri de ce am de oferit, fara a lasa ceva in schimb decat ceea ce e specific voua, fiinte egoiste, praf. nu stiu data te iubesc sau daca te urasc in momentul de fata, insa stiu un singur lucru. ai uitat cine sunt si ca eu pot obtine orice imi propun prin propria mea munca. nu e nimic. ai rabdare doar si spera sa nu superi zeii fiindca nu stii ce catastrofe pot abate asupra ta, biete muritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu