plămâni prea mici pentru cât vor să ofteze.

     de multe ori stau şi mă gândesc la lucrurile care mă rânesc cel mai mult. am impresia că dacă reuşesc să mă împac cu ele, la un moment dat vor deveni mult mai prietenoase,iar încetul cu încetul vor ajunge amintiri întiparite undeva într-un colţ îndepărtat al memoriei mele în loc de prezentul care îmi apasă pe fericire.
     pierd nenumărate nopţi încerând să alung sentimentul de nelinişte care îmi inundă toate fiinţa. cearcanele au ajuns din ce în ce mai adânci, zâmbetele le-am pierdut pe drum, iar visele le-am împărţit oamenilor fiindcă ele erau curate şi rare.
     unghiile-mi sunt însângerate şi vlaga mi-a parasit de mult trupul. inocenţa unde îmi e? dar speranţa? de ce am ajuns la vârsta la care am început să realizez că fac şi carii dacă mănânc prea multe bomboane? de ce îmi pasă de carii?copile, unde eşti?ce-i cu atâta alcool în sânge? de unde vine tristeţea asta inimaginabilă?
     îmi amintesc şi acum întrebarea aceea care s-a lovit atât de puternic de orgoliul meu. "cum poţi fi atât de rece?" am lucrat atâta timp la indiferenţa mea, încât atunci când am ales să o las la o parte pentru o persoană care părea atât de nepotrivită pentru mine, am realizat cât de înfantilă am fost.
     mi-am pus sufletul pe tavă în faţa unui om care nu a ştiut la ce foloseşte acest mic obiect puţin palpabil. l-a lăsat acolo să zacă zile în şir hrănindu-l doar cu indiferenţă,iar în momentul în care şi-a făcut şi el simţită prezenţa... l-a omorât. şi dacă eu singură mi-am omorât sufletul? ce om nebun şi-l scoate din cutia toracică şi-l aşează frumos pe o tavă mult mai rece decât propria persoană şi îl oferă unei figuri care nu ştie ce să facă cu el?
     masca nepăsării mi s-a dezlipit încetul cu încetul de piele,carne,oase şi în căderea ei liberă eu nu am ridicat nici măcar un deget să o prind. s-a făcut tăndări,iar bucăţile ei mă privesc de pe podeaua rece sfidându-mi îndrăzneala, umbrindu-mi fericirea şi furându-mi încrederea de sine. cum să-mi las faţa dezgolită iar după câte am pătimit? cum să mai am încredere-n oameni?
     .....dar cum să nu am?