nu ştiu ce-i cu mine în ultimul timp. tristeţe nu mai am. fericire n-am mai simţit de mult.să fie nostalgie? aşa se numeşte sentimentul care mă încearcă acum?oare asta-i denumirea corectă? sau poate mai e şi altceva...
eram azi la istorie. fiindcă sala mea-i laboratorul de biologie am ocazia să cotrobăi prin toate clasele deoarece mai mereu a noastră-i ocupată. cel mai îngrozitor lucru,după trezitul de dimineaţă mi se pare să ai istoria de la 8.profesorul vine, vorbeşte vrute şi nevrute, ne dictează 5-6 pagini şi-apoi pleacă.nu cred că-i face prea mare plăcere să predea la clasa noastră, ca şi celorlalţi, de altfel.
oricum, m-am aşezat într-o bancă de langă fereastră.nu am reţinut în a câta fiindcă nu prea-mi pasă unde stau, dar am vazut doi tineri care se îmbraţişau.înainte de a intra în liceu, ea l-a pupat pe obraz,iar el s-a îndepărtat, dar fără a o scăpa din vedere până când aceasta s-a pierdut pe coridor. şi-atunci m-a lovit acest sentiment.. şi mâinile mi s-au răcit, ochii întristat şi mintea mi s-a blocat...
apoi s-au terminat orele de curs.şi mi-am spus zâmbind trist că el sigur e afară şi o aşteaptă. n-am apucat să îi vad la plecare, însă am realizat că pe mine nu m-a condus nimeni la răsăritul soarelui la liceu. nimeni nu s-a obosit s-o facă..nu ştiu dacă m-a iubit cineva atât de mult pe cât a pretins c-o face..dar tind să cred că nu. şi totuşi eu am atâtea de oferit şi pe nimeni care să le primească...
chiar sunt o persoană singură,aşa-i?n-am avut pentru cine să mă grăbesc s-ajung acasă azi. n-am avut cu cine vorbi când am deschis calculatorul în grabă să văd ce s-a mai întamplat pe aici. n-a avut cine să mă întrebe cum mi-a fost ziua şi dacă am greşit la testul la fizică din prostie sau din neatenţie..
iar îţi simt lipsa,leule. o să mă condamn pentru toate cuvintele frumoase pe care le-am risipit pentru tine mai târziu,ştiu asta... dar îmi e atât de dor să fiu îndragostită.. dar îndrăgostită cu adevarat.. să fiu în stare să-i ofer celui de lângă mine tot ce-mi cere fără să clipesc. să nu trebuiască să gândesc fiecare vorba pe care i-o adresez spunându-mi că-i ofer prea mult când eu m-aş oferi lui pe mine cu zâmbetul pe buze..
tu eşti fericit,ştiu. iar eu stau şi-ţi scriu rânduri întregi când locul meu a fost deja luat de ea. şi culmea.. din câţi oameni sunt pe lumea asta ţi-ai ales un alt leu pe care vrei să-l schimbi aşa cum eu am făcut cu tine. nu ştiu dacă o să-ţi reuşească şi nu ştiu ce am schimbat eu la tine.. nu ştiu dacă am vrut să schimb ceva cu adevărat.. dar mă doare atât de tare că-mi compari dragostea cu a altcuiva. mă enervez când tu chiar crezi că cineva e în stare să poarte aceeaşi dragoste pe care eu ţi-o port ţie şi unei alte persoane înafară de tine.
dar leule, nu o schimba. nu o să vrea să fie schimbată.ştii asta,nu? iar dupa ce o să se folosească de tine o să-ţi smulgă inima. şi o să te lase traumatizat,împietrit şi sângerând pe marginea drumului.. iar tu o să-i scrii rânduri întregi , o să-i urezi în gând înainte de culcare somn uşor şi fericire, o să îi vezi chipul, gesturile şi zâmbetul în fiecare persoană. o să ai impresia ca tot îţi aminteşte de ea. o să crezi că nu mai poţi iubi pe altcineva şi că locul tău e doar lângă ea. apoi o să-ţi blestemi zilele pentru slăbiciunea de care dai dovadă. o să-ţi strigi tare şi răspicat că eşti un idiot. ea n-ar ţine la tine atât de mult pe cât ţii tu la ea.
apoi o vii la mine să-mi spui cele întâmplate,o să-ţi ridici capul, aşa cum te-am învăţat, o să-ţi ştergi lacrimile care ţi se preling pe ambii obraji şi-o să mergi mai departe cu puterea pe care ţi-am dat-o. iar când o să fii fericit, n-o să-ţi aminteşti de mine..
nu-i nimic leule. nu te condamn. hai, nu fi trist. dacă şi eu te întristez, atunci cine o să te înveselească?dar dragul meu, ştiu că nu mai fac parte din viaţa ta. ştiu că sunt trecutul de care vrei să scapi.. dar te rog.. te implor să nu mă uiţi.. iar dacă am devenit deja o amintire.. măcar povesteşte-mă frumos.
spune-le oamenilor că nimeni nu a fost în stare să te iubească mai mult decât te-am iubit eu pe tine. spune-le că ai fost un aiurit fiindcă nu ai putut să mă iubeşti şi tu. spune-le că am fost întotdeauna acolo pentru tine când te-ai simţit pustiit dar nu te-am deranjat niciodată cu problemele mele.spune-le că a existat cândva un copil care ţi-ar fi dat şi viaţa cu zâmbetul pe buze dacă i-ai fi cerut-o..spune-le doar.. copilul ăla nu trebuie dat uitării.. nu încă,leule.. nu încă..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu