Scrisoare.

     Suflete ,căci altfel nu ştiu cum te mai pot numi,ăstea sunt ultimele rânduri pe care ţi le voi scrie. Am stat nopţi în şir bestemându-mi zilele. De ce?Pentru că am ţinut la tine mai mult decât trebuia.Am ţinut?Probabil încă o fac.Dar nu o să-ţi pese.Sper să nu-ţi pese.Nu-mi pot da seama cum s-a întâmplat asta.Nu-mi pot aminti cum mi-ai intrat în suflet atât de adânc încât eu să nu te mai pot scoate.

     Au fost zile în care te uram.O făceam pentru că ţineam la tine mai mult decât ţineam la mine.Întotdeauna mama mi-a spus că este mai bine să fii iubit decât să iubeşti.Acum ştiu de ce.Să-ţi spun şi ţie?Eşti o persoană inteligentă.Sunt sigură că vei interpreta corect acele câteva cuvinte,dar pentru liniştea mea sufletească îţi voi spune ce deduc eu din ele.Atunci când eşti iubit nu ai aşteptări de la cealaltă persoană.Nu-ţi pasă de lucrurile pe care le spune sau face deoarece tu nu o iubeşti.Însă toate aceastea îţi creează un sentiment plăcut.Ştii că cineva este alături de tine.Am avut şi eu o astfel de persoană-n preajma-mi.O apreciam pentru faptul că era acolo ,mereu,necondiţionat.Eu nu aveam nimic altceva de făcut decât să primesc toată atenţia, să-i menţin interesul prin jocurile de cuvinte şi datul din gene.Şi în cel mai norocos caz să o iubesc.Să-i ofer dragostea pe care era dispusă să mi-o ofere şi mie.Crezi c-am reuşit?Nu.Nu-mi doream o iubire monotonă.De fapt nu-mi doream iubire din partea ei.Voiam iubirea ta de copil arogant şi sincer.Ştiu că ai ajuns la vârsta când,teoretic,copilăria ta a apus ,dar lasă-mă să te numesc aşa, în această ultimă..nici nu ştiu cum s-o numesc...chestie pe care ţi-o scriu.

     De multe ori m-am supărat pe tine,m-am bosumflat din motive prosteşti.Ştii de ce am facut-o? Deoarece calmul pe care-l posedam se transforma-n euforie în preajma ta.Stăpânirea de sine pe care o deţineam se preschimba-n nervozitate fiindcă nu ştiam la ce să mă aştept din partea ta.Vocea mea din care nu puteai deduce niciun sentiment ajungea o şoaptă.N-ai ştiut niciodată ce efect ai asupra mea.Am încercat pe cât de mult posibil să nu afli.N-am crezut vreodată că ţii la mine precum o fac eu.Nu mă gândeam că e posibil aşa ceva.Dacă-ţi spuneam însemna să înteleg că-s înfrânta.Să înteleg faptul că de azi înainte eu nu mai eram propriul meu stăpân.Persoana mea nu mai depindea doar de mine.Tu aveai control asupra emoţiilor mele, sentimentelor mele , purtărilor mele.Aveai control asupra mea.Oare chiar aşa să fie?Iubirea e un război dulce la început dar unul amar spre sfărsit?Nu e posibil.Nu poate fi posibil.

     Ştiu.Ai citit cuvântul „iubire” şi ai rămas aţintit asupra-i.Acum surâzi.Ţi se vede gropiţa aceea pe care o iubesc atât de mult.Iar zâmbeşti.Să-ţi spun de ce?Pentru că am recunoscut.Da,bine,m-ai prins.Îţi iubesc  gropiţa.În gândul tău o să spui că m-am îmbătat şi de aceea îţi scriu aceste rânduri.Sunt perfect lucidă. Acum câteva seri am băut vodkă şi bere.Vroiam să te sun.Ştiai?Să-ţi spun că fără tine mă simt goală.Să-ţi spun că nu mă mai pot bucura de viaţă.Să-ţi spun că ţi-am căutat surâsul în atât de multe chipuri încât am obosit.Am obosit să te aştept să faci tu primul pas.De ce nu vii odată?Apoi să închid ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, să-mi sterg lacrimile mute de pe obraji şi să nu-ţi răspund în acea seară la telefon , iar dimineaţă să mă scuz spunându-ţi că eram beată.Dar , la dracu , nu eram suficient de beată să o fac.N-am avut curajul să beau mai mult de o gură si asta doar din vina ta.

     Ştii de cât timp încerc să-mi estompez sentimentul ăsta faţă de tine?Exact atunci când sunt pe punctul de a uita îmi eşti mai viu decât mi-ai fost vreodată.Nu mă mai pot bucura de viaţă.Probabil am mai scris asta.Nu mai gândesc limpede.Oare o să ajungi să-mi citeşti rândurile?Nu.Cred că nu.Totuşi vreau să-ţi mulţumesc.Da , ştiu că eşti surprins,dar chiar asta doresc să fac.

     Vreau să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia de-a te iubi precum un prieten,amic,frate şi mai apoi precum dragostea mea,sufletul meu.Azi îţi dau tot ce am.Azi pe mine mă ofer cu lacrimi în ochii mei ciudaţi,cu buzele roşii ,cu faţa palidă şi mâinile tremurânde.Fă tot ce vrei cu mine.Fă-mi orice doar scapa-mă de vidul ăsta din piept.Şi-ţi mai cer un alt lucru.Vreau ca într-o dimineaţă de iarnă să mă suni,iar eu să-ţi răspund cu vocea mea adormită neştiind cine eşti,aşa cum o făceam odată.Tu să-mi şopteşti ceva ,eu să nu înţeleg deoarece bate vântul.Apoi să faci un căluş în jurul telefonului înainte de a repeta.Să-mi spui că ţi-am lipsit şi să-ţi mai aud o dată râsul.Atât îţi cer.Pe mine deja mă ai.Acum astept să-ţi respecţi partea ta de întelegere.