Cunostiinta ploii.

*Nu credea că va ajunge vreodată în situaţia asta.Nu credea că cineva ar putea-o face să nu mai iubească ploaia.De când se desparţise de Ştefan,Clara nu mai ieşea afară în timpul nopţii doar pentru simplul motiv că ploua si mereu avea o umbrelă cu ea.Era oribil.Din vina lui s-a schimbat complet.*

Acum două săptamâni,Clara se intorcea acasă de la şcoală.Chiar dacă ploua şi totul era gri, umbrela acesteia era colorată in culorite curcubeului.Mergea uşor plictisită, neatentă la ceilalţi oameni.Pe partea cealaltă a străzii, un băiat oarecare îşi servea cafeaua.De îndată ce Clara a trecut prin faţa cafenelei, băiatul se ridică de la masă,se duse la fata cu pletele şatene, prinsă în mâinile groaznicei monotonii, şi-i luă umbrela, mergând cu paşi mici şi repezi înaintea ei.

-Hei!Ce ţi se pare că faci?strigă Clara mirată.Nu înţelegea de ce băiatul acesta nu i-a luat umbrela pur şi simplu şi a fugit.

Cu toate acestea,ea a mers uşor după el, sperând că o să se întoarcă şi o să-i spună că totul a fost o glumă,însă acesta nu se mai oprea.Biata Clara, era udă până la piele,avea părul răvăşit şi obrajii roşii.Se gândea că o ia de proastă şi când în sfârşit se decise să-l oprească pentru a-i spune vreo două vorbe,băiatul cu ochii albaştri se întoarse şi-i spuse:

-Poftim umbrela.Eu am ajuns acasă.

-Mhm..deci ai vrut doar să ajungi acasă fără să te uzi?

-Cam aşa ceva.În acel moment băiatului îi scăpă un zâmbet care-i înmuie sufletul Clarei.Dar tu unde stai?

-Câteva străzi mai încolo.

-Atunci te conduc.Măcar atât să fac şi eu.

-Faci cum vrei.Mă descurc şi fără tine.

-După ce că sunt amabil să te conduc până acasă şi să-ţi ţin umbrela ca tu să nu te uzi, mai faci şi pe inabordabila?

-Nu ar fi trebuit să ai grijă să nu mă mai ud dacă nu mi-ai fi luat tu umbrela. Îi spuse Clara schiţând un zâmbet ironic.

-Păi şi atunci nu te-aş mai fi întâlnit pe tine.Cum ţi se spune sweetheart?

-Oricum dar nu sweetheart.

-Am vrut să fiu drăguţ doar. şi-i scăpă un alt zâmbet.

-Mnda.Eu sunt Clara.Pe dumneavoastră, tipul care poate vorbi cu fetele doar luându-le umbrelele,cum vă strigă?

-Robert.

-Aha.Ştii,trebuie să ajung şi eu într-un final acasă.

-Okay.Păi hai să mergem.

-Noi?

-Ţi-am spus că te conduc până acasă.Poate mai rămân la tine şi peste noapte.spuse Robert râzând.

-Slabe şanse. Va trebui să negociezi cu tata întâi.

-Deci am o luptă grea de dus.

-Aşa cică.Hai să mergem.

                                      To be continued.